Parasola auricoma

Comestibilitate: necomestibilă

Psathyrellaceae

Bazidiocarpul: la început sub formă de ou cu marginile răsucite înspre interior, apoi devine conic şi mai târziu aplatizat, cu diametrul de 1-3 cm; este higrofan, adică îşi schimbă culoarea sub acţiunea umidităţii: brun-roşcat şi lucios pe vreme umedă, gri pe marginea exterioară şi brun-roşcat la centru pe vreme uscată; este brăzdat radial de o serie de şanţuri fine ornate cu numeroşi perişori foarte scurţi Lamelele: libere; la început albicioase, ulterior brun-cenuşii până la negricioase Piciorul: fragil, subţire, gol pe dinăuntru, crem sau albicios; are 6-9 cm înălţime şi 2-3 mm grosime Fructificaţie: iunie-noiembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri mai mult sau mai puţin numeroase, pe crenguţe şi frunze căzute; pe soluri umede Specii similare: • Parasola plicatilis, care nu are perişori pe pălărie

  Referinţe:

●	Gierczyk B., Kujawa A., Pachlewski T., Szczepkowski A., Wójtowski M. (2011). Rare species of the genus Coprinus Pers. s. lato. Acta Mycologica 46(1): 27-73
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 218

Marasmius epiphyllus

Comestibilitate: necomestibilă

Marasmiaceae

Bazidiocarpul: la început semisferic, apoi convex până la aplatizat, membranos, brăzdat de nervuri radiale, alb până la alb-crem, de 3-10 mm diametru Lamelele: libere; foarte distanţate, ramificate, de culoare albă Piciorul: filiform, albicios în partea superioară şi brun-roşcat înspre bază; are înălţimea de 15-30 mm şi grosimea de 1 mm Fructificaţie: octombrie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte pe crenguţele uscate, pe peţiolurile şi nervurile frunzelor căzute pe sol

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0: 174
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 62
●	Moreno G., Esteve-Raventós F., Peinado L. (1984). Estudios sobre "Basidiomycetes". VII (Hayedo de Montejo de la Sierra). Acta Botánica Malacitana 9: 17-26
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 165

Hygrophorus eburneus

Comestibilitate: mediocră

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: are culoarea albă ca zăpada sau crem, la început semisferic, apoi convex şi ulterior aplatizat, neted, foarte vâscos, de 2-7 cm diametru Lamelele: uşor decurente; distanţate, groase, albe ca zăpada, uşor gălbui până la maronii la maturitate Piciorul: albicios, înspre vârf acoperit de fibrile scurte albe, care ulterior devin cenuşii, de 4-15 cm înălţime şi 5-15 mm grosime Fructificaţie: septembrie-noiembrie Ecologie: micorizantă; preferă solurile umede din pădurile de foioase şi de răşinoase, zonele cu tufărişuri; cel mai adesea poate fi întâlnită în pădurile de fag Specii similare: poate fi confundată cu: • Clitocybe rivulosa, care are pălăria cenuşie până la gălbuie • Clitopilus prunulus, a cărei pălărie este mată, pruinoasă, cu aspect de piele de căprioară Comestibilitate: este o specie comestibilă, dar puţin apreciată din cauza mucilagiului abundent; corpurile sale de fructificaţie conţin o serie de acizi graşi care au efect bactericid şi fungicid; carnea de culoare albă, subţire, are miros caracteristic şi gust plăcut

  Referinţe:

●	Durall D. M., Gamiet S., Simard S. W., Kudrna L., Sakakibara S. M. (2006). Effects of clearcut logging and tree species composition on the diversity and community composition of epigeous fruit bodies formed by ectomycorrhizal fungi. Canadian Journal of Botany 84: 966-980
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 139
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 92
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 149
●	Teichert A., Lübken T., Schmidt J., Porzel A., Arnold N., Wessjohann L. (2005). Unusual Bioactive 4-Oxo-2-alkenoic Fatty Acids from Hygrophorus eburneus. Zeitschrift Fur Naturforschung Section B-A Journal of Chemical Sciences 60(1): 25-32

Ascocoryne sarcoides

Jelly drops, Purple jellydisc

Coryne sarcoides (Jacq.) Tul. 1865, Lichen sarcoides Jacq. 1781, Tremella sarcoides (Jacq.) Fr. 1822

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: septembrie-decembrie ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă în grupuri destul de numeroase, pe buturugi şi buşteni de foioase (în special pe Fagus şi Quercus) sau de conifere (îndeosebi pe Picea abies) SPECII SIMILARE: Auricularia auricula-judae, care are apoteciile mai mari, în formă de ureche; Tremella foliacea, care are apoteciile în formă de frunze, cu miros de iod

ASCOCARPUL: se prezintă sub forma unei mase gelatinoase, neregulate, cu dimensiunea de 5-10 cm, formată din apotecii discoidale, cu diametrul de 5-15 mm, la început de culoare rozie, violet, purpurie până la purpuriu-roşcate, la maturitate brun-negricioase PICIORUL: apoteciile sunt uneori sesile (ataşate direct de substrat) sau pot prezinta un picior rudimentar IMPORTANȚĂ: ascocarpul conţine un antibiotic care are efect antibacterian (ascocorina)

---

Referinţe:
●	Kramer R., Abraham W.-R. (2012). Volatile sesquiterpenes from fungi: what are they good for?. Phytochemistry Reviews 11: 15-37
●	Mallette N. D., Knighton W. B., Strobel G. A., Carlson R. P., Peyton B. M. (2012). Resolution of volatile fuel compound profiles from Ascocoryne sarcoides: a comparison by proton transfer reaction-mass spectrometry and solid phase microextraction gas chromatography-mass spectometry. AMB Express 2: 23
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 40