Guepinia helvelloides

Apricot jelly, Red jelly fungus, Salmon salad fungus

Phlogiotis helvelloides (DC.) G.W. Martin 1936, Tremiscus helvelloides (DC.) Donk 1958

---

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: (mai) august-octombrie (uneori şi în noiembrie) ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici pe solurile calcaroase din pădurile de conifere, în jurul trunchiurilor, la baza cioatelor, pe fragmentele de lemn acoperite de muşchi, în locuri umede CARNEA: carnea este moale, elastică, fără miros; sunt comestibile corpurile de fructificaţie tinere, care pot fi folosite în stare crudă în salate, conservate în zahăr

BAZIDIOCARPUL: cu diametrul de 3-8 cm, înalt 4-10 cm, cartilaginos; translucid, neted, pruinos, în formă de lingură, limbă, ureche, răsucit ca un cornet, pâlnie despicată pe o parte şi cu marginile ondulate; roziu, roşu-purpuriu, portocaliu-roşcat, culoarea piersicii HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă neclar diferenţiată, uneori având aspect uşor rugos PICIORUL: cilindric, lateral, înalt de 1-6 cm, foarte rudimentar, absent de cele mai multe ori, albicios la bază

---

Referinţe:
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 246
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 225-226
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 76
●	Tejklová T., Kramoliš J. (2010). Zajímavé nálezy hub z lesa „V Poustkách“ nedaleko Rychnova nad Kněžnou. Orlické hory a Podorlicko 17: 128-132

Suillus flavidus

Comestibilitate: necomestibilă

Suillaceae

Bazidiocarpul: la început conic, apoi convex şi ulterior aplatizat, uneori uşor umbonat, de 2-7 cm diametru; cuticula se desprinde uşor de carne, are aspect vâscos pe vreme umedă, colorit alb-gălbui la început, ulterior palid gri-maroniu, cenuşiu-oliv, cu mici fibrile radiale brun-roşcate; carnea moale, cu gust uşor acru şi miros de fructe, se înnegreşte uşor prin strivire Tuburile: adnate sau uşor decurente; lungi de 4-10 mm, cu colorit palid gălbui, mai târziu galben-oliv; porii mari, alungiţi (până la 2 mm lungime), dispuşi radial, palid gălbui iniţial, galben oliv mai târziu, nu-şi schimbă culoarea prin strivire Piciorul: cilindric, tare, albicios până la palid gălbui, adesea cu mici puncte ruginii, uneori cu un inel mic, vâscos, maroniu, mai mult sau mai puţin conturat; are înălţimea de 2-7 cm, diametrul de 5-10 mm Fructificaţie: (iulie)august-septembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici izolate, pe solurile umede (prin perniţele de muşchi Sphagnum) din pădurile de conifere, sub Pinus Specii similare: • Suillus grevillei, care are talie mai mare (6-10 cm înălţime), colorit portocaliu-auriu; piciorul prevăzut cu inel membranos • Suillus luteus, care are bazidiocarpul mai mare (5-12 cm diametru), adesea cu resturi de văl parţial atârnând pe margini; porii sunt mici (sub 1 mm diametru) • Suillus bovinus, care are bazidiocarpul cu marginile neregulat ondulate; carnea sa nu-şi schimbă culoarea prin tăiere Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt des atacate de limacşi

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 265