Pleurotus ostreatus

Oyster mushroom

Pleurotus glandulosus (Bull.) Gillet 1876, Pleurotus salignus (Pers.) P. Kumm. 1871

Comestibilă condiționat

Pleurotaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), fiind apreciate în special exemplarele tinere FRUCTIFICAȚIE: septembrie-decembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte în buchete mari, (uneori de până la câteva kilograme), imbricat, pe buşteni de foioase (în special pe Fagus, Aesculus hippocastanum), producând un putregai alb; uneori poate fi găsită şi pe trunchiuri vii sau pe conifere; se hrănește adesea cu mici nevertebrate (viermi, păianjeni), posedând un mecanism prin care distrug membrana celulară a acestora în urma

eliberării unor proteine BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cu marginile răsucite înspre interior, gri-albăstrui, maro-roşcat, brun închis, brun-oliv, mai târziu aplatizat, cu marginile ondulate şi lobate, uneori crăpate, cu o uşoară adâncitură la centru, de 4-15 (25-30) cm diametru, reniform, circular, în formă de evantai, ureche, scoică, lopată, mai deschis la culoare (albicios, cenuşiu) LAMELELE: puternic decurente; anastomozate la bază, dese, moi; iniţial de culoare albă, ulterior crem

SPECII SIMILARE: Pleurotus pulmonarius, care are piciorul foarte scurt şi gros (1-3 cm înălţime, 0,5-1,5 cm grosime), poziţionat de obicei în lateral, acoperit de numeroase scvame; Clitocybe dealbata, care are pălăria mai mică (2-4 cm), adeseori deformată şi creşte pe solul pădurilor, pe pajişti, fâneţe; Pleurotus cornucopiae, care are pe picior o reţea de nervuri DĂUNĂTORII: corpurile de fructificaţie sunt foarte des atacate de numeroase larve de diptere (Mycetophila)

PICIORUL: adesea rudimentar sau absent; când este prezent, este neted, cilindric, ataşat în lateral de substrat, scurt şi gros (de 1-4 cm înălţime şi 1-3 cm grosime) IMPORTANȚĂ: este o ciupercă cultivată în toată lumea pentru calităţile sale alimentare: conţine în jur de 100 de compuşi bioactivi diferiţi, o parte dintre aceștia cu efect medicinal asupra organismului uman (anticancerigeni, antioxidanți, antitumorali, antibacterieni, cu efect benefic asupra ochilor, antidiabetici, antiartritici); conţine o serie de polizaharide, ce măresc motilitatea gastro-intestinală;

CARNEA: moale, elastică, albă, cu gust dulce, conţinut ridicat de proteine (circa 50%); considerată o delicatesă în unele bucătării orientale, fiind folosită ca înlocuitor de carne, în supe, tocane, salate, gătită cu sosuri, la grătar, făcută pane, conservată prin murare sau deshidratare; exemplarele tinere sunt preferate, deoarece, cu trecerea timpului, carnea devine tare, căpătând o aromă şi un gust neplăcut

este o ciupercă bine-cunoscută în medicina tradiţională indiană pentru potenţialul său de reducere a nivelului ridicat de glucoză şi de grăsimi din sânge

Referinţe:
●	Alam N., Amin R., Khan A., Ara I., Shim M.J., Lee M.W., Lee T.S. (2008). Nutritional analysis of cultivated mushrooms in Bangladesh: Pleurotus ostreatus, Pleurotus sajor-caju, Pleurotus florida and Calocybe indica. Mycobiology 36(4): 228-232
●	Bhakta M., Kumar P. (2013). Mushroom Polysaccharides as a Potential Prebiotics. International Journal of Health Sciences and Research 3(8): 77-84
●	Christensen Clyde M. (1972). Common Edible Mushrooms. Sixth printing. Lund Press, Minneapolis: 63-65
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 86
●	Choudhury M.B.K., Rahman T., Kakon A.J., Hoque N., Akhtaruzzaman M., Begum M.M., Choudhuri M.S.K., Hossain M.S. (2013). Effects of Pleurotus ostreatus on Blood Pressure and Glycemic Status of Hypertensive Diabetic Male Volunteers. Bangladesh Journal of Medical Biochemistry 6(1): 5-10
●	Deepalakshmi K., Mirunalini S. (2014). Pleurotus ostreatus an oyster mushroom with nutritional and medicinal properties. Journal of Biochemical Technology 5(2): 718-726
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 105
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 72
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 350
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 96-98
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 286-287
●	Pauliuc I., Botău D. (2013). Antibacterial activity of Pleurotus ostreatus gemmotherapic extract. Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology 17(1): 242-245
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 445
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 148
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Chlorophyllum rhacodes

Shaggy parasol

Agaricus rhacodes Vittad. 1835, Lepiota rhacodes (Vittad.) Quél. 1872, Macrolepiota rhacodes (Vittad.) Singer 1951

Comestibilă condiționat

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), numai dacă este bine gătită și numai pălăriile tinere FRUCTIFICAȚIE: mai-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri pe solul pădurilor de conifere, în grădini, parcuri, mai rar în pădurile de foioase DĂUNĂTORI: carpozoamele sunt atacate de larvele unor diptere Mycetophilidae

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial în formă de ou, ulterior convex şi uşor umbonat, apoi în formă de umbrelă, cu diametrul de 10-20 cm; cuticula inițial ± netedă, crem-albicioasă, apoi bej-maronie, acoperită cu solzi groşi, maronii, concentrici; prin tăiere, carnea se colorează în roşu sau maroniu şi eliberează un miros plăcut LAMELELE: libere; distanţate, albicioase, pătate cu roşu mai târziu; prin strivire devin roşiatice PICIORUL: bulbos la bază, fistulos, înalt de 10-20 cm, gros de 1-2 cm; cu inel dublu, membranos, adesea mobil

SPECII SIMILARE: Macrolepiota procera, la care piciorul este acoperit cu numeroşi solzi bruni, dispuşi în benzi transversale neregulate ce-i conferă aspectul de piele de şarpe; Lepiota clypeolaria, la care piciorul este uşor separabil de pălărie, alb-cenuşiu, cu un inel floculos, mobil, nepersistent și este acoperit cu resturi de văl sub inel, ceea ce-i conferă un aspect floculos-lânos CARNEA: deşi este o specie comestibilă, este bine de evitat deoarece conţine o serie de toxine care pot produce un puternic disconfort gastric atunci când este

consumată în stare crudă sau nu este suficient de bine gătită; se consumă doar pălăria, carnea din picior fiind fibroasă; este folosită la prepararea supelor, dar poate fi deshidratată şi folosită peste 1-2 ani

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 54
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 91
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 144
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 275
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 214
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 132