Calocera viscosa

Comestibilă: comestibilitate mediocră (nerecomandată)

Dacrymycetaceae

Bazidiocarpul: oarecum gelatinos, lipicios la atingere, foarte ramificat, format din rămurele cilindrice, de 1-2 mm diametru, ramificate la vârf (2-4 ramuri), în formă de "Y", grupate în mănunchiuri cu formă de cupă, spatulă, coral; are colorit portocaliu viu pe vreme uscată şi portocaliu-găbui, galben pe vreme umedă, diametrul de 4-5 cm şi înălţimea de 3-6(10) cm Himenoforul: neted; se găseşte pe suprafaţa exterioară a rămurelelor Piciorul: absent Fructificaţie: tot timpul anului, mai abundent toamna Ecologie: saprofită; se dezvoltă pe lemn de conifere (cioate, buşteni, rădăcini) aflat în primele stadii de descompunere, în special de molid (Picea abies), uneori de pin (Pinus) Specii similare: • Calocera cornea, care are carpozoamele formate din rămurele cilindrice mai mici (până la 3 mm diametru, până la 2 cm înălţime); se dezvoltă mai ales pe lemn de foioase • Clavulinopsis fusiformis, care are corpurile de fructificaţie formate din rămurele cilindrice, neramificate la vârf, de 5-15 cm înălţime, cu colorit galben • Clavulinopsis corniculata, care are corpurile de fructificaţie fragile, de 1-5 mm diametru, ramificate în jumătatea superioară, de 2-9 cm înălţime, cu colorit galben viu • Ramaria aurea, care are carpozoamele mai mari (5-12 cm diametru, 8-20 cm înălţime), formate din rămurele mai scurte, mai groase şi mai puternic ramificate, grupate într-un picior gros • Ramaria flava, care are carpozoamele mai mari (5-15 cm diametru, 10-20 cm înălţime), formate din rămurele mai scurte, mai groase şi mai puternic ramificate, grupate într-un picior gros (4-5 cm diametru şi 5-8 cm înălţime) • Artomyces pyxidatus, care are corpurile de fructificaţie alb-crem, formate din rămurele ramificate dispuse etajat Dăunători: în carpozoame se hrănesc larvele unor specii de diptere Mycetophilidae Comestibilitate: deși este considerată comestibilă, nu este recomandat consumul datorită consistenței cărnii și a faptului că poate provoca intoxicaţii gastro-intestinale; carnea este galbenă, elastică, moale, cu consistenţă gelatinoasă

Referinţe:
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 339
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 191-192
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 294
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 744
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 80
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Phaeomarasmius erinaceus

Comestibilitate: necomestibilă

Inocybaceae

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi convex şi ulterior întins, adesea cu marginile mai mult sau mai puţin franjurate, cu diametrul de 1-1,5(4) cm; cuticula higrofană, pe vreme uscată maronie, ocru-roşcată, pe vreme umedă brun-roşcată, brun-ruginie, brun închis, este acoperită cu scvame moi, zbârlite, care se aseamănă cu ţepii unui arici; carnea subţire are colorit galben-maroniu Lamelele: adnate; distanţate, groase, inegale; la început palid galben-maronii, ulterior brun-roşcate Piciorul: cilindric, curbat, cu colorit mai închis decât al pălăriei, acoperit cu scvame scurte, dese; ajunge la 0,5-2 cm înălţime şi 1-3 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte în grupuri mici, pe crengi uscate, cioate, buşteni putrezi de Fagus sylvatica, Quercus, Betula pendula, Salix, Populus, Carpinus, din pădurile umede de foioase Specii similare: • Pholiota squarrosa, la care pălăria are diametru mai mare (3-12 cm); cuticula, cu colorit mai deschis (gălbui, galben-ocru), este acoperită cu scvame maronii cu vârful curbat, tari, erecte

  Referinţe:

●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 166
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 251

Meripilus giganteus

Bazidiocarpul: acoperit de fibrile fine dispuse radiar, iniţial cu colorit palid maroniu, ulterior, castaniu, brun-roşcat, ocru-maroniu, gălbui-roşcat, concentric zonat la maturitate, cu diametrul de 20-80 cm şi 1-4 cm grosime; sub formă de fragmente semicirculare dispuse etajat, de consistenţă lemnoasă, concrescute la bază, cu margini ondulate sau lobate Piciorul: foarte scurt, poziţionat în lateral Trama: la început este tare, crem-albicioasă, ulterior de un alb murdar şi cu consistenţă lemnoasă; formată din tuburi, lungi de 4-6 mm, nedetaşabile de pălărie; porii mici (3-6 pe mm), rotunzi, crem-albicioşi, se înnegresc imediat prin apăsare Fructificaţie: august-octombrie Ecologie: saprofită sau parazită; creşte în grupuri în formă de rozete, mănunchiuri (ce pot ajunge la 200 cm diametru şi 80 cm înălţime), imbricat, pe cioate de foioase, buturugi recent tăiate (în special de Fagus sylvatica), dar şi pe Abies alba, Pinus, Picea abies, Quercus, Ulmus, Alnus, Betula etc., provocând un putregai alb lemnului atacat Specii similare: • Grifolia frondosa, la care porii gri-albicioşi, decurenţi, nu se înnegresc prin apăsare; carpoforii, în formă de evantai, de 2-10 cm diametru, concresc în mănunchiuri de 15-60 cm diametru • Laetiporus sulphureus, la care carpoforii au colorit gălbui, galben-portocaliu; se dezvoltă la baza trunchiurilor de foioase • Bondarzewia mesenterica, la care porii crem-albicioşi, decurenţi, au aspect alveolar; carpoforii, în formă de evantai, concresc în mănunchiuri de 30-50 cm diametru; se dezvoltă parazit, pe trunchiuri de conifere, în zona montană • Polyporus umbellatus, la care carpoforii, mult mai mici (2-4 cm diametru), ombilicaţi, concresc în mănunchiuri cu diametrul de 10-40 cm • Polyporus squamosus, la care carpoforii, mult mai mari (8-40 cm diametru), reniformi sau în formă de evantai, sunt acoperiţi de scvame mari, maronii Dăunători: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere şi lepidoptere (Tineidae) Importanţă: există studii care au evidenţiat proprietăţile hemolitice şi citotoxice ale extractelor metanolice obţinute din corpurile de fructificaţie Comestibilitate: sunt considerate comestibile exemplarele tinere, care au carnea moale, groasă, cu textură fibroasă

bazidiocarpi maturi

bazidiocarpi atacaţi de dăunători

  Referinţe:

●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 82
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 59
●	Karaman M., Kaišarević S., Somborski J., Kebert M., Matavulj M. (2009). Biological activities of the lignicolous fungus Meripilus giganteus (Pers.: Pers.) Karst. Archives of Biological Science, Belgrade 61(4): 853-861
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 33-34
●	Roháček J., Ševčík J. (2013). Diptera associated with sporocarps of Meripilus giganteus in an urban habitat. Central European Journal of Biology 8(2): 143-167
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 113
●	Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165

Morchella deliciosa

Morchella deliciosa

Morchella conica var. deliciosa (Fr.) Cetto 1988, Morilla deliciosa (Fr.) Quél. 1892

Comestibilă condiționat

Morchellaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar numai dacă este bine gătită TOXICITATE: ciupercă otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: aprilie-mai ECOLOGIE: creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de conifere, în luminişuri, rariști, la marginea drumurilor IMPORTANȚĂ: este o ciupercă gustoasă, cu mare valoare gastronomică; poate fi gătită alături de sosuri, orez, spaghetti

APOTECIA: cilindrică până la conic-cilindrică, cu o reţea de muchii longitudinale, nervuri transversale ramificate, alveole profunde, rectangulare, de câteva ori mai lungi decât late; la început crem, palid cenuşie, ulterior brun-gălbuie până la brun închis; goală pe dinăuntru, de 20-35 mm diametru şi 2-7 cm înălţime PICIORUL: gol pe dinăuntru, neted sau fin granular; iniţial albicios până la palid cenuşiu, ulterior brun-gălbui până la brun-cenuşiu; de 5-30 mm dimateru şi 1-4 cm înălţime

Referinţe:
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 271
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 67

Cystoderma amianthinum

Comestibilitate: necomestibilă

Agaricaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, campanulat, mai târziu întins, uşor umbonat la centru, uneori încreţit, adesea cu marginile franjurate, cu diametrul de 2-5 cm; cuticula este uniform fin granulată, gălbui-portocalie, ocru-portocalie Lamelele: adnate, apoi adnexe; dese, inegale, la început albe, ulterior crem, palid-gălbui Piciorul: cilindric; de culoarea pălăriei; este acoperit de o peliculă albicioasă cu aspect granular; ajunge la 3-7 cm înălţime şi 3-8 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, pe solurile acide din pădurile de conifere (sub Picea abies, Abiea alba, Pinus), în perniţele de muşchi din luminişuri Specii similare: • Cystoderma granulosum, care are pălăria de culoare mai închisă (cărămizie, brun-ruginie, portocaliu-maronie), acoperită cu numeroase granule mici • Cystodermella cinnabarina, care are pălăria de culoarea cinabrului, portocaliu-ruginie, roşu-cărămizie; piciorul este acoperit cu scvame mici portocaliu închis Comestibilitate: carnea este subţire, gălbuie, cu miros neplăcut de mucegai; deşi se spune că ar fi comestibilă, consumul aceste specii trebuie făcut cu precauţie

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 154
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 212

Tricholomopsis rutilans

Comestibilitate: necomestibilă

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: cărnos, iniţial convex, ulterior campanulat, mai târziu aproape aplatizat, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula palid gălbuie este acoperită cu fibrile dese brun-ruginii; la maturitate, cuticula se fisurează concentric, separându-se în scvame mari, erecte Lamelele: adnate; dese, inegale, serate, cu colorit gălbui la început, galben-aurii ulterior Piciorul: cilindric; este alb-gălbui, acoperit cu fibrile fine, dese, brun-purpurii; ajunge la 4-12 cm înălţime şi 10-20 mm grosime Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri mici pe trunchiuri putrede, buşteni de conifere (Picea abies, Pinus) Specii similare: • Tricholomopsis decora, care are pălăria de culoare mai deschisă, galben-aurie • Gymnopilus sapineus, care are pălăria mai mică (2-8 cm), găbui-portocalie până la brun-roşcată, fin scvamoasă Dăunători: larvele unor specii de diptere se hrănesc pe bazidiocarpi (Mycetophilidae) Comestibilitate: carnea este palid gălbuie, cu gust uşor amar şi miros slab de mucegai; nu se recomandă consumarea acestei specii

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 90
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 128
●	Kalamees K. (2011). Checklist of the species of the genus Tricholomopsis (Agaricales, Agaricomycetes) in Estonia. Folia Cryptogamica Estonica 48: 13-15
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 110
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 113
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 195
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Hygrophoropsis aurantiaca

False chanterelle

Cantharellus aurantiacus (Wulfen) Fr. 1821

Comestibilă nerecomandată

Hygrophoropsidaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai gătită; nerecomandată FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri în păduri, pe cioate, trunchiuri în descompunere, buşteni de conifere (mai rar de foioase), producând un putregai brun; apare mai ales în zona montană SPECII SIMILARE: Cantharellus cibarius, la care pălăria este mai cărnoasă, mai deschisă la culoare (cu nuanţe gălbui); himenoforul este format din lamele mai groase,

anastomozate, cu aspect cutat; Omphalotus olearius, care creşte pe buşteni de foioase, în buchete formate din numeroase exemplare și are himenoforul format din lamele decurente, nebifurcate; Paxillus involutus, care are pălăria gălbui-maronie, cenuşiu-maronie, cu margini puternic răsucite înspre interior; himenoforul este format din lamele decurente, inegale, anastomozate; Lepista flaccida, care are pălăria cu colorit mai palid, portocaliu-maronie deschis, palid roziu-maronie; himenoforul este format din lamele decurente, inegale

TOXICITATE: consumul aceste ciuperci, poate provoca neplăceri gastrointestinale BAZIDIOCARPUL: iniţial convex până la aplatizat, cu marginile răsucite înspre interior, apoi adâncit central, în formă de pâlnie, cu diametrul de 2-8(15) cm; cuticula catifelată, cu colorit viu, galben-portocaliu, portocaliu-roşiatic, cu nuanţe maronii

HIMENOFORUL: constituit din nervuri decurente, subţiri, repetat bifurcate, cu nuanţe mai vii decât ale pălăriei PICIORUL: cilindric, cu colorit asemănător cu al pălăriei; are înălţimea de 3-5 cm şi grosimea de 5-10 mm DĂUNĂTORII: au fost observate larve de diptere care se hrăneau în interiorul carpoforilor (Mycetophilidae)

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 10
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 117
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 219
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 103
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 182
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84