Chroogomphus rutilus

Brown slimecap, Copper spike

Gomphidius viscidus (L.) Fr. 1838

Comestibilă condiționat

Gomphidiaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai după îndepărtarea cuticulei FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat în păduri de conifere (în special sub Pinus, dar şi sub Picea abies), uneori și în păduri de amestec SPECII SIMILARE: Chroogomphus helveticus, care are piciorul palid ocru-portocaliu, uneori cu tentă violacee, la bază cu miceliu roziu; Gomphidius glutinosus, care are piciorul cu colorit alb-cenuşiu, cu un inel vâscos în partea

superioară la exemplarele tinere; Gomphidius maculatus, care are piciorul albicios, cu pete brun-roşcate, cu un inel vâscos în partea superioară; Paxillus involutus, la care lamelele se colorează rapid în ruginiu prin apăsare BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cărnos, cu marginile răsucite înspre interior, deseori uşor umbonat, cărămiziu, la maturitate aplatizat, cu diametrul de 5-12 cm, cenuşiu-maroniu, ocru-maroniu, cu tentă rozie sau violacee; cuticula catifelată, separabilă de carne, este vâscoasă pe vreme umedă, lucioasă pe vreme uscată

CARNEA: puţin apreciată, tare, compactă, crem-rozie, se colorează în violet prin gătire LAMELELE: decurente; mari, distanţate, uşor separabile; la început crem-gălbui, acoperite de un văl gălbui cu aspect filamentos, ulterior cu nuanţe violet; la marginea pălăriei există lamele mai scurte

PICIORUL: cilindric, uneori curbat, cu colorit palid portocaliu-roşiatic, cu nuanţe gălbui în partea inferioară; în partea superioară, la exemplarele tinere este prezentă uneori o zonă inelară acoperită de fibrile brun-cenuşii (resturi de văl parţial); are 5-12 mm diametru şi 5-12 cm înălţime

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 301
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione: 463
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 100
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 13-14
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 105
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 254
●	Li Y.C., Yang Z.L., Tolgor B. (2009). Phylogenetic and biogeographic relationships of Chroogomphus species as inferred from molecular and morphological data. Fungal Diversity 38: 85-104
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 142
●	Miller O.K. (1964). Monograph of Chroogomphus (Gomphidiaceae). Mycologia 56: 526-549
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 579
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 263
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 107
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 308

Russula mustelina

Russet brittlegill

Russula mustelina Fr. 1838

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, pe solurile acide din pădurilor de conifere, adesea mai mult sau mai puţin îngopat în sol, în zona montană (sub Picea abies) SPECII SIMILARE: Boletus edulis, care are pălăria de aceeaşi culoare, dar stratul himenal format din tuburi; Russula foetens, care are pălăria foarte vâscoasă pe vreme umedă, lamelele adnate şi emană un miros fetid,

dezagrabil; Russula heterophylla, care are pălăria cu colorit verzui, cenuşiu-verzui și cuticula greu separabilă de carne; Russula integra, care are pălăria purpuriu-maronie, cuticula separabilă pe 1/3 din rază, iar lamelele libere şi anastomozate; Russula ochroleuca, care are pălăria gălbui-maronie, cuticula separabilă pe 2/3 din rază, iar lamelele adnexe CARNEA: este tare, groasă, foarte compactă, de culoare abicioasă, cu miros de ciuperci şi gust de nuci; poate fi conservată în ulei

BAZIDIOCARPUL: foarte cărnos, la început globulos şi îngropat în sol, ulterior convex, plan-convex până la aproape aplatizat şi uşor adâncit la centru, cu diametrul de 6-10 (15) cm; cuticula netedă, separabilă pe 1/3 din rază, ocru-maronie, castaniu deschis, cafenie LAMELELE: adnate până la adnexe; sinuate, unsuroase la pipăit, uşor anastomozate şi bifurcate; iniţial albe, ulterior crem-albicioase, uneori cu pete maronii

PICIORUL: robust, iniţial plin, foarte tare, apoi gol pe dinăuntru; are colorit albicios, uneori cu uşoare nuanţe gălbui, maronii sau rozii; are înălţimea de 4-11 cm şi grosimea de 2-4 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 278
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 425
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 222
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 477
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 286

Suillus variegatus

Comestibilitate: mediocră (se consumă exemplarele tinere)

Suillaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, catifelat, ulterior aplatizat, cu diametrul de 6-15 cm; cuticula, separabilă de carne, cu colorit gălbui-ocru, ocru-ruginiu, ocru-oliv, este acoperită cu solzi mici de culoare mai închisă (ruginie, maronie, cenuşie) Tuburile: adnate până la uşor decurente; la început gălbui-ocru, mai târziu gălbui-cafenii; porii mici, rotunzi, se colorează în albastru închis prin apăsare Piciorul: cilindric, uneori îngroşat la bază; cu colorit asemănător cu al pălăriei; neted sau uşor fibrilos, cu înălţimea de 5-9(12) cm şi grosimea de 2-4 cm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici, pe solurile acide din pădurilor de conifere, printre perniţele de muşchi (sub Pinus, Picea, Abies) Specii similare: • Suillus grevillei, care are pălăria cu nuanţe portocalii, iar piciorul are un inel albicios • Suillus bovinus, care are tuburile decurente, iar stratul himenal este format atât din pori alungiţi cât şi din pori mici rotunzi; carnea elastică, cu aspect spongios, se colorează uneor în roziu prin rupere • Chalciporus piperatus, care are pălăria netedă, maroniu-roşcată, iar tuburile adnate au pori alungiţi • Suillus granulatus, care are pe jumătatea superioară a piciorului o serie de puncte cu aspect granular; porii, iniţial albicioşi, exudă picături de lichid, ulterior devenind gălbui Comestibilitate: mediocră; carnea moale, palid gălbuie, de obicei devine uşor albăstruie prin rupere; în stare proaspătă, are gust acid şi emană un miros slab şi neplăcut de clor; este recomandată gătirea exemplarelor tinere, la care se îndepărtează cuticula, după uscarea prealabilă, deoarece în acest fel dispar gustul şi mirosul dezagreabil; poate fi consumată şi în amestec cu alte specii de ciuperci

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 93-94
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 20
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal Of Botany 31: 539-550
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 562
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271

Agaricus campestris

Field mushroom, Meadow mushroom

Pluteus campestris (L.) Fr. 1836, Pratella campestris (L.) Gray 1821, Psalliota campestris (L.) Quél. 1872

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă) și în stare crudă, atât timp cât are lamelele roz viu și pălăria albă FRUCTIFICAȚIE: aprilie-noiembrie; fructifică de obicei după ploaie ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar, în mici grupuri sau în cercuri, pe pajişti, imaşuri, păşuni gunoite, la marginea drumurilor, liziera pădurilor, foarte rar în păduri; frecventă pe păşunile pe care pasc animalele domestice

BAZIDIOCARPUL: cărnos, iniţial globulos, apoi convex, aplatizat la maturitate, cu diametrul de 5-10 cm; cuticula, separabilă de carne, cu colorit albicios, crem-albicios, alb-gălbui, netedă sau acoperită cu scvame fine palid maronii LAMELELE: libere, inegale; rozii, acoperite de un văl parţial alb, apoi brun-rozii, la maturitate brun-negricioase PICIORUL: oarecum cilindric, albicios, cu un inel subţire, nepersistent; neted, puţin scvamos sub inel, înalt de 3-10 cm, gros de 1-2 cm

SPECII SIMILARE: Agaricus sylvicola, la care pălăria are fibrile minuscule albe, iar piciorul este bulbos la bază, cu un inel subţire neregulat cutat; Amanita virosa, la care exemplarele tinere sunt acoperite de un văl, iar piciorul are volvă la bază; Agaricus xanthodermus, la care carnea se îngălbeneşte imediat prin rupere şi emană un miros neplăcut de fenol; Agaricus arvensis, la care pălăria are scvame palid maronii, iar piciorul are un inel mare, persistent; Inocybe erubescens, care are pălăria conic-campanulată, acoperită cu fibrile radiale

IMPORTANȚĂ: în timpul războiului interetnic din Bosnia şi Herţegovina, în perioada 1992-1995, această ciupercă a fost o importantă sursă de hrană pentru soldaţi şi rezidenţi, atât în stare crudă, cât şi coaptă la foc CARNEA: albă, compactă, cu gust şi miros plăcute, nu-şi schimbă culoarea prin rupere; poate fi tăiată în bucăţi şi apoi călită în ulei sau prăjită ca atare; consumată în stare crudă în salate; se poate toca cu ceapă, pastă de tomate, şuncă și ulterior pasată pentru a obţine o pastă de consistenţa pateului

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Al-Momany A.M., Saleh G. (2009). A Comprehensive Study on Agaricus Species of North Cyprus. World Journal of Agricultural Sciences 5(2): 195-200
●	Carrillo L., Audisio M.C. (2007). Manual de microbiología de los alimentos. 1a edición. San Salvador de Jujuy: 168-169
●	Christensen Clyde M. (1972). Common Edible Mushrooms. Sixth printing. Lund Press, Minneapolis: 75-77
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 281
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 11
●	Greville R.K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 390
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 200-201
●	Linnaeus C. (1753). Species plantarum, exhibentes plantas rite cognitas, ad genera relatas, cum differentiis specificis, nominibus trivialibus, synonymis selectis, locis natalibus, secundum systema sexuale digestas. Tomus II. Holmiæ, Impensis Laurentii Salvii: 1173
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 82
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 361-365
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 205
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 145-146
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 273
●	Redžić S., Barundanović S., Pilipović S. (2001). Wild Mushrooms and Lichens used as Human Food for Survival in War Conditions; Podrinje - Zepa Region (Bosnia and Herzegovina, W. Balkan). Human Ecology Review 17(2): 175-187
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 210
●	Schäffer J.C. (1774). Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae. Erlangae, Apud J. J. Palmium. Tom III: 16

Boletus impolitus

Comestibilitate: bună

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial globular, apoi convex, mai târziu aplatizat, cu diametrul de 5-12 cm (uneori 20 cm); cuticula netedă, neseparabilă de carne, are colorit bej-maroniu, bej-ocru, palid maroniu, cenuşiu-bej; carnea fragedă, palid gălbuie, prin rupere nu-şi schimbă culoarea Tuburile: adnate; lungi de 5-15(20) mm, la început de culoare galben-limonie, gălbui-verzui la maturitate, sunt uşor separabile de carne; porii mici, rotunzi, nu se colorează la atingere Piciorul: este robust, uşor îngroşat la bază, palid gălbui, acoperit uneori cu mici puncte roşiatice, de obicei nereticulat, fin granulat; are lungimea de 5-15 cm şi grosimea de 2-5 cm; carnea de la baza piciorului eliberează un miros slab de iod când este tăiată Fructificaţie: iunie-octombrie Ecologie: micorizantă; creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor, în special sub Quercus, dar şi sub Carpinus, Pinus, mai ales pe terenuri umede şi argiloase Specii similare: • Caloboletus calopus, la care piciorul are aspect reticulat şi este roşiatic la bază • Caloboletus radicans, la care piciorul este galben-limoniu, uneori acoperit de o reţea fină în partea superioară, iar porii se albăstresc prin presare • Boletus fragrans, la care piciorul este gălbui, roşiatic la bază, lipsit de reţea, iar porii se albăstresc prin presare • Butyriboletus appendiculatus, al cărei picior este gălbui, uneori roşiatic la bază, înspre vârf fin reticulat, iar porii se albăstresc uşor prin presare • Boletus fechtneri, la care piciorul este gălbui, de obicei acoperit în întregime de o reţea fină, iar porii se albăstresc prin presare Dăunători: carpozoamele sunt atacate de larve de diptere (Mycetophilidae, Phoridae, Syrphidae, Drosophilidae) Comestibilitate: bună; este comestibilă carnea din pălărie, care are gust dulce şi o uşoară aromă de fructe

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 257
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 28-29
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 568
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 269
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 278