Hydnellum ferrugineum

Bazidiocarpul: este la început convex, apoi turtit, pulvinat, de 3-6(10) cm diametru, cu formă neregulată, uşor adâncit la centru; iniţial catifelat, cu colorit albicios, alb-roziu, uneori exsudează picături de lichid roşu-sângerii; la maturitate, corpurile de fructificaţie capătă un colorit brun-roşcat, cu marginea albicioasă; adesea, în procesul de creştere, sunt prinse în masa ciupercii fire de vegetaţie, crenguţe uscate Dinţii: decurenţi; fragili, uşor separabili de pălărie, la început albi, apoi brun-roşcaţi, lungi de 5-6 mm Piciorul: albicios, cu înălţimea de 1-6 cm şi grosimea de 1-3 cm Fructificaţie: iulie-octombrie Ecologie: ectomicorizantă; creşte solitar sau în grupuri mici pe solul pădurilor bătrâne de conifere (Picea abies) Specii similare: • Hydnellum concrescens, la care corpul de fructificaţie, infundibuliform, este concentric zonat • Hydnellum aurantiacum, la care corpul de fructificaţie, cu aspect de pâlnie, de 3-10(15) cm diametru, este brun-portocaliu în zona centrală Comestibilitate: carnea din pălărie, la început moale, spongioasă, tare la maturitate, cu miros de făină, cu colorit roşiatic la brun-purpuriu, nu prezintă interes culinar

bazidiocarpi tineri

bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 89-90
●	Karsten P. A. (1879). Meddelanden af Societas pro Fauna et Flora Fennica. Helsinki. Haft.5: 41
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 634-635
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 108