Entoloma vernum

Toxicitate: otrăvitoare → tulburări gastrointestinale

Entolomataceae

Bazidiocarpul: este conic până la campanulat la început, ulterior aplatizat, uşor umbonat la vârf, cu diametrul de 2-4 cm; higrofan: pe vreme umedă de culoare brun închis până la aproape negru, lucios, pe vreme uscată bej-maroniu, sepia, cu aspect mătăsos Lamelele: libere, mai mult sau mai puţin ataşate de picior; la început de culoare alb-cenuşiu până la maroniu-roşcat, mai târziu devin rozii Piciorul: cilindric, uneori uşor umflat la bază, fibros, cu înălţimea de 3-10 cm şi grosimea de 3-6 mm, fin fibrilos spre vârf; are culoarea maroniu închis, ocru-brun în apex Fructificaţie: aprilie-iunie(iulie) Ecologie: saprofită; creşte împrăştiat sau în mici grupuri, în păduri de conifere sau de amestec, pe soluri sărace, la marginea pădurilor, în rarişti şi luminişuri de pădure Specii similare: • Entoloma clypeatum, care are pălăria de culoare mai deschisă (brun-cenuşie) şi de dimensiuni mai mare (până la 10 cm diametru) • Entoloma hirtipes, a cărei carne are gust neplăcut de făină râncedă şi miros de peşte • Pluteus cervinus, specie comestibilă, care are piciorul albicios acoperit cu fibrile brune Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt vizitate de adulţii unor specii de diptere (Mycetophilidae) Toxicitate: este o ciupercă otrăvitoare care provoacă, în urma ingerării, iritaţii gastro-intestinale de scurtă durată

  Referinţe:

●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 52
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Solak M. H., Alli H., Işiloğlu M., Güngör H., Kalmiş E. (2014). Contributions to the macrofungal diversity of Antalya Province. Turkish Journal of Botany 38: 386-397

Auricularia auricula-judae

Jelly ear, Judas’s ear, Wood ear

Auricularia auricula (L.) Underw. 1902, Hirneola auricula-judae (Bull.) Berk. 1860

Comestibilă

Auriculariaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: se dezvoltă în buchete, pe cioate, buşteni, ramuri căzute de foioase, în special pe Sambucus, dar și pe alte foioase (Acer, Quercus, Juglans, Salix, Robinia pseudoacacia, Alnus, Populus, Ulmus, Morus, Tilia, Hedera helix, Castanea sativa etc.), trunchiuri putrede de conifere (Picea abies) SPECII SIMILARE: Peziza badia, ai cărei bazidiocarpi au formă de cupă, cu marginile răsucite înspre interior

IDENTIFICARE: suprafaţa superioară păros-catifelată, cenuşiu-măslinie, cel mai adesea cu tentă rozie BAZIDIOCARPUL: iniţial în formă de cupă, de culoare gălbui-brună, ulterior căpătând formă de ureche; este cartilaginos-gelatinos în stare umedă, cu diametrul de 2-10 cm şi grosimea de 1-3 mm, subţire şi translucid în stare uscată HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă este zbârcită, încreţită, lucioasă, cenuşie, brun-roşcată, la maturitate negricioasă PICIORUL: absent

CARNEA: este subţire, gelatinoasă, fără miros; se pot consuma corpurile de fructificaţie care sunt încă moi şi gelatinoase, atât în stare crudă în salate, cât şi în amestec cu alte ciuperci în tocăniţe; pot fi, de asemenea, uscate şi folosite la aromatizarea diferitelor preparate IMPORTANȚĂ: cataplasmele din bazidiocarpii acestei specii erau folosite în antichitate la tratarea ochilor inflamaţi; este o ciupercă recunoscută în China

pentru proprietăţile sale medicinale, folosită adeseori în alimentaţie: la prepararea unei supe de pui cu ghimbir, ce este consumată în scop medicinal pentru tratarea răcelii şi a febrei; în bazidiocarpi a fost identificată prezenţa unor compuşi fenolici care au proprietăţi antimicrobiene (acidul p-hidroxibenzoic, acidul galic, acidul vanilic, acidul siringic, acidul cafeic)

Bibliografie:
●	Alves M.J., Ferreira I.C.F.R., Froufe H.J.C., Abreu R.M.V., Martins A., Pintado M. (2013). Antimicrobial activity of phenolic compounds identified in wild mushrooms, SAR analysis and docking studies. Journal of Applied Microbiology 115(2): 346-357
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bhakta M., Kumar P. (2013). Mushroom Polysaccharides as a Potential Prebiotics. International Journal of Health Sciences and Research 3(8): 77-84
●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 100-101
●	Gurusamy R., Arthe R. (2012). Effect of Medicinal Mushroom, Auricularia auricula-judae, polysaccharides against EAC cell lines. Research Journal of Biotechnology 7(2): 14-17
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 14
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 402
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 223-224
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 295-296
●	Perera P.K., Li Y. (2011). Mushrooms as a functional food mediator in preventing and ameliorating diabetes. Functional Foods in Health and Disease 4: 161-171
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 79
●	Sardariu O.A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Zhang H., Wang Z.-Y., Yang L., Yang X., Wang X., Zhang Z. (2011). In Vitro Antioxidant Activities of Sulfated Derivates of Polysaccharides Extracted from Auricularia auricular. International Journal of Molecular Sciences 12(5): 3288-3302

Exidia saccharina

Pine jelly

Dacrymyces saccharina (Bonord.) Sacc. & Traverso 1910, Tremella saccharina (Alb. & Schwein.) Bonord. 1851

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: mai ales în perioada noiembrie-martie, dar în condiţii de vreme umedă fructifică tot timpul anului ECOLOGIE: saprofită; crește în asociaţii, pe buturugi, buşteni de răşinoase (Picea abies, Pinus, uneori şi pe Larix, Abies alba) IDENTIFICARE: corpurile de fructificație sunt neregulat lobate, ocru-maronii; crește pe lemn în descompunere de rășinoase

BAZIDIOCARPUL: întins pe substrat, în stare umedă gelatinos, lucios, pronunţat ondulat-răsucit, la început de culoare galben-brun, brun-roşcat, ulterior brun închis; de obicei, are 3-8 cm diametru şi până la 2,5 cm înălţime HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă este acoperită cu o serie de mici papile, abia vizibile cu ochiul liber PICIORUL: absent ALTE INFORMAȚII: studii din Germania, au arătat că dezvoltarea acestei specii este asociată cu galeriile unor coleoptere din scoarţa trunchiurilor de brad şi de pin

---

Referinţe:
●	Kirschner R. (2010). The synnematous anamorph of Exidia saccharina (Auriculariales, Basidiomycota): morphology, conidiogenesis and association with bark beetles. Polish Botanical Journal 55(2): 335-342
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 77

Gloeophyllum abietinum

Gloeophyllum abietinum

Daedalea abietina (Bull.) Fr. 1821, Irpex umbrinum Weinm. 1836, Lenzites abietina (Bull.) Fr. 1835

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă în grupuri, imbricat, pe buşteni, cioate, trunchiuri în descompunere de răşinoase (Picea, Abies alba, Pinus, Juniperus, Larix), producând un putregai roşiatic; contribuie la degradarea construcţiilor din lemn (se dezvoltă mai ales pe şindrilele de pe acoperiş, grinzile pereţilor exteriori, scările exterioare), gardurilor SPECII SIMILARE: Gloeophyllum sepiarium

BAZIDIOCARPUL: întins pe substrat, întins-răsfrânt, în formă de evantai, scoică, uneori semicircular, cu lungimea de 5-20 cm, lăţimea de 2-6 cm şi înălţimea de 10-15 mm; suprafaţa superioară este concentric zonată, la început de culoare brun-roşcată până la brun închis, ulterior brun-negricioasă HIMENOFORUL: sub formă de lamele rare, neregulate, mai mult sau mai puţin anastomozate de culoare brun-ocru, brun-roşcată, brun-cenuşie PICIORUL: absent

---

Referinţe:
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bernicchia A., Savino E., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Abies alba in Italy. Mycotaxon 100: 185-188
●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	Cojocariu A., Tănase C. (2010). Macromycetes identified on the construction wood of historical monuments from Moldavia and causes of their development. Journal of Plant Development 17: 63-68
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 53
●	Irbe I., Karadelev M., Andersons B. (2010). Qualitative - quantitative analysis of wood-inhabiting fungi in external wooden structure of the Latvian cultural heritage. The 41th Annual Meeting, 9-13 May 2010, Biarritz, France
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 85
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 140

Panellus stipticus

Comestibilitate: necomestibilă

Mycenaceae

Bazidiocarpul: este semicircular sau reniform, iniţial convex cu marginile răsucite, mai târziu aplatizat cu marginile mai mult sau mai puţin răsucite spre interior; suprafaţa superioară este tomentoasă până la fin-floculoasă, la maturitate adesea încreţită şi crăpată cu aspect oarecum solzos; are diametrul de 1-3 cm şi culoarea scorţişorie, ocru-maronie; are carnea cu gust astringent Lamelele: sunt ataşate de picior până la subdecurente; foarte dese, brun-rozii; lamelele sunt bioluminescente, datorită unei enzime (luciferază) care permite producerea luminii prin oxidarea unui pigment (luciferină) Piciorul: este scurt, cu înălţimea de 1-2 cm şi grosimea de 3-10 mm, fiind poziţionat lateral sau oarecum central; este acoperit cu scvame fine albicioase, ocru sau brun-ruginii; uneori poate fi absent Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; de obicei se dezvoltă în grupuri, pe buşteni, cioate şi ramuri de foioase aflate în descompunere Dăunători: pe vreme umedă, pot fi observate diverse specii de limacşi care se hrănesc pe corpurile de fructificaţie

  Referinţe:

●	Bondar V. S., Shimomura O., Gitelson J. I. (2012). Luminescence of Higher Mushrooms. Journal of Siberian Federal University. Biology 5(4): 331-351
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 115
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 164
●	Shimomura O., Satoh S., Kishi Y. (1993). Structure and Non-Enzymatic Light Emission of Two Luciferin Precursors Isolated from the Luminous Mushroom Panellus Stipticus. Journal of Bioluminescence and Chemiluminescence 8(4): 201-205

Dacrymyces palmatus

Necomestibilă

Dacrymycetaceae

Bazidiocarpul: la început este globulos, mai târziu aplatizat, lobat, ondulat, sub forma unei mase gelatinoase neregulate, cu aspect de creier, cu diametrul de 1-6 cm şi înălţimea de 1-2,5 cm; are culoarea gălbuie, galben-aurie pe vreme umedă, portocalie, roşie-portocalie până la brun-roşcată pe vreme uscată Piciorul: este rudimentar sau absent; zona de ataşament de substratul lemnos are culoare albă Fructificaţie: aprilie-noiembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă în păduri de conifere, în grupuri numeroase, pe trunchiuri, cioate, buşteni, ramuri în putrefacţie (mai ales de molid - Picea abies, pin - Pinus) Specii similare: • Tremella mesenterica, care se dezvoltă pe lemn de foioase

Referinţe:
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 246
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 81