Leccinellum crocipodium

Saffron bolete

Boletus crocipodius Letell. 1839, Leccinum crocipodium (Letell.) Watling 1961

Comestibilă condiționat

Boletaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai dacă este bine gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăştiat pe solurile calcaroase din pădurile de foioase, în locuri umede, în rariști, la marginea pădurilor, mai ales sub Quercus, Carpinus SPECII SIMILARE: Leccinellum pseudoscabrum, la care porii crem-albicioși, se înnegresc ușor prin apăsare; Caloboletus radicans, la care porii gălbui se colorează

instantaneu în albastru în contact cu aerul; Leccinum scabrum, la care porii albicioși, devin la maturitate cenușii; Leccinum duriusculum, la care porii crem, devin bej-cenușii la maturitate și se colorează în palid maroniu prin apăsare; Leccinum variicolor, la care porii crem-albicioși, se colorează în palid maroniu prin apăsare CARNEA: destul de tare în pălărie, tare și fibroasă în picior, cu gust plăcut; albicioasă sau gălbuie, în contact cu aerul capătă încet nuanțe rozii, vineții, ruginii sau cenușii, ulterior înnegrindu-se

TOXICITATE: consumată în stare crudă sau insuficient gătită, poate genera stări de greață, vărsături, intoxicații gastrointestinale, diaree, amețeli, datorită consumului de acid xerocomic BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început semisferic, convex, apoi aplatizat, de 3-9 (15) cm diametru; cuticula este la început fin catifelată, galben-limonie, galben-portocalie, galben-oliv, ulterior gălbui-maronie, portocaliu-maronie până la maronie, ușor încrețită, la maturitate și pe vreme uscată adesea neregulat crăpată

TUBURILE: până la 3 cm lumgime; porii mici, circulari, la început palid gălbui, apoi apoi galben-oliv, ocru-maronii, se colorează în cenușiu-violet prin apăsare PICIORUL: la început adesea îngroșat în jumătatea inferioară, galben ca lămâia, apoi ± cilindric, galben murdar, galben-ocru, acoperit cu granulații longitudinale galbene care devin maronii, apoi negricioase; are 3-10 (20) cm înălțime şi 1,5-2 (5) cm diametru

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 82
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 266