Macrolepiota procera

Parasol mushroom

Agaricus procerus Scop. 1772, Amanita procera (Scop.) Fr. 1836, Lepiota procera (Scop.) Gray 1821

Comestibilă condiționat

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), numai dacă este gătită; se consumă doar pălăriile tinere FRUCTIFICAȚIE: mai-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; crește solitar (rareori în grupuri), pe solul pădurilor de foioase, mixte sau de conifere; la marginea pădurilor, în rarişti de pădure, prin luminişuri, pajişti, la marginea drumurilor DĂUNĂTORI: larvele unor diptere Mycetophilidae atacă bazidiocarpii (Mycetophila, Exechia)

BAZIDIOCARPUL: în formă de ou, apoi semisferică, la final umbeliformă, cu diametrul de 10-25 (30-40) cm; la centru netedă, discret umbonată, cafenie, ciocolatie, maroniu închis, înspre exterior bej-maronie la cenuşie, cu solzi mari, concentrici, brunii, care se detaşează uşor LAMELELE: libere; dese, cărnoase, iniţial albe, apoi crem cu o uşoară tentă rozie PICIORUL: cilindric, bulbos la bază, înalt de 15-20 (35-40) cm, gros de 1-3 cm, cu scvame concentrice maronii în zig-zag, cu un inel mare, dublu, mobil

SPECII SIMILARE: Chlorophyllum rhacodes, care are piciorul uniform colorat, alb, iar carnea albă, prin strivire, se colorează în roşu-maroniu şi emană un miros înţepător; Macrolepiota mastoidea, care are la început piciorul albicios, ulterior brun-roşcat, acoperit cu mici floculozităţi brun-gălbui; Cystoderma amianthinum, care are mici scvame pe picior şi un inel nepersistent CARNEA: doar cea din pălărie este apreciată, cea din picior fiind tare şi fibroasă; are miros plăcut de nuci fiind

gătită în Europa asemeni cotletului; este recomandată consumarea exemplarelor tinere, a căror pălărie nu depăşeşte 10 cm diametru; este preparată adesea prin prăjire în ulei sau unt după ce este tăvălită prin ou şi pesmet; poate fi conservată prin uscare; consumată în stare crudă sau insuficient gătită, produce intoxicaţii gastro-intestinale; este o specie care are abilitatea de a acumula mercur în concentraţii ridicate

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi maturi - diametrul pălăriei de 25 cm / înălţimea piciorului de 40 cm

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Camangi F., Stefani A., Sebastiani L., Lippi A., Petrucci P., Falaschi N. (2008). Etnomicologia – La Risorsa Fungo in Alta Valle del Vara la Valle del Biologico. CM Alta Valle del Vara e SSSA: 178-179
●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 52-53
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing:53
●	Ge Z.W., Yang Z.L., Vellinga E.C. (2010). The genus Macrolepiota (Agaricaceae, Basidiomycota) in China. Fungal Diversity 45: 81-98
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 65
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 99
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 156
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 90
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 359
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 142-144
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 275
●	Rimšaitė J. (2000). Contribution to the Knowledge of Insects Humificators of Fungi in Lithuania. Acta Zoologica Lituanica 10(1): 95-99
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 213
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 134
●	Webster J., Weber R. (2007). Introduction to Fungi. Third Edition. Cambridge University Press: 536