Yellow-staining agaricus, Yellow-staining mushroom, Yellow-stainer
|
Pratella xanthoderma (Genev.) Gillet 1884, Psalliota xanthoderma (Genev.) Richon & Roze 1885
|
Otrăvitoare
|
Agaricaceae
|
TOXICITATE: otrăvitoare; consumul acestei ciuperci poate cauza disconfort gastro-intestinal, dureri de cap, transpirații abundente, greață, stări de vomă
FRUCTIFICAȚIE: (mai)iulie-octombrie
ECOLOGIE: saprofită; crește împrăștiat sau grupuri numeroase pe solul pajiștilor fertilizate, prin parcuri, grădini, păduri de foioase
CARNEA: albă, cu miros de fenol; la baza piciorului se colorează imediat în galben prin rupere
|
BAZIDIOCARPUL: conic-convex, cărnos, la maturitate aplatizat, cu diametrul de 5-12(14) cm; cuticula netedă, ușor mătăsoasă sau puțin crăpată, albicioasă, cenușiu-gălbuie, se îngălbenește prin apăsare
LAMELELE: libere, dese; la început albicioase, apoi rozii și ulterior brun-negricioase
PICIORUL: cilindric; neted sau ușor mătăsos; cu inel superior, membranos, foarte lat, dublu, cu aspect de roată dințată dedesubt, iar la bază cu un bulb ușor curbat; înalt de 5-15 cm și gros de 1-2 cm
|
SPECII SIMILARE: Agaricus campestris, al cărei picior are un inel subțire, nepersistent și crește pe solul pășunilor îmbogățite cu gunoi de animale, mai rar prin păduri; Agaricus sylvicola, a cărei carne eliberează prin rupere un miros de anason și crește pe solul pădurilor; Agaricus arvensis, a cărei carne eliberează prin rupere un miros de marțipan și crește pe lângă grajduri, în
|
locuri gunoite; Agaricus bitorquis, al cărei picior are un inel dublu, persistent și crește pațial îngropată în sol; Leucoagaricus leucothites, a cărei cuticulă este ușor scvamoasă, crem la palid ocru, iar piciorul are un inel mic, mobil; Agaricus abruptibulbus, al cărui piciuor este mai subțire (5-10 mm grosime) și este abrupt bulbos la bază
|
Referinţe: | |
● | Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 329-331 |
● | Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 105 |
● | Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544 |
● | Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526 |
● | Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 143 |
● | Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 115 |
● | La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 140 |
● | Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 274 |
● | Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 86 |
● | Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 131-132 |
● | Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 211 |
● | Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 179 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu