Fly amanita, Fly agaric
|
Agaricus imperialis Batsch 1783, Agaricus muscarius L. 1753
|
Otrăvitoare
|
Amanitaceae
|
TOXICITATE: ingerarea unui număr suficient de mare de bazidiocarpi, în lipsa asistenţei medicale de urgenţă, poate duce la apariţia delirului, halucinaţiilor şi uneori chiar a stării de comă; conţine muscimol (psihoactiv), acid ibotenic (cu efect neurotoxic), muscarină (cu efect halucinogen), muscazonă (cu efect psihoactiv)
FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie
ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri pe solul pădurilor de conifere, foioase sau de amestec, sub Pinus, Picea, Abies, Betula şi altele
|
BAZIDIOCARPUL: la început alb, în formă de ou, apoi globular, acoperit de văl; cuticula este roşie-portocalie, roşie-sângerie, portocaliu-gălbuie, acoperită cu resturi de văl universal alb-gălbui care pot fi uşor îndepărtate, devenind ulterior semisferic, iar la maturitate turtit, puţin striat pe margini, cu diametrul de 5-20 cm
LAMELELE: adnate sau libere, albe sau crem
PICIORUL: alb, puţin fragil, de 5-20 cm înălţime, 1-3 cm diametru, bulbos la bază, cu un inel persistent albicios cu marginea gălbuie, mare, membranos
|
![]() |
![]() |
![]() |
COMESTIBILITATE: deoarece compuşii activi, care pot produce otrăvirea organismului, se dizolvă la cald, fierberea în apă a pălăriilor tăiate în felii subţiri, după ce în prealabil au fost îndepărtate resturile albe de văl, le-ar putea face apte pentru consum; există populaţii care consumă în mod frecvent această ciupercă, fiecare dintre ele având metoda proprie de îndepărtare a toxinelor (în Siberia, Japonia)
CARNEA: carnea de sub cuticulă are un colorit gălbui, caracteristic
|
SPECII SIMILARE: Amanita caesarea, la care pălăria este lipsită de resturile albicioase de văl
DĂUNĂTORI: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere (Mycetophilidae, Phoridae)
PICIORUL: cu resturi de volvă sub forma a două sau trei inele concentrice; între resturile bazale de volvă şi lamele, mai există un inel persistent; sub inel este acoperit cu solzi albi
|
►bazidiocarpi maturi
|
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() |
![]() |
►bazidiocarpi emisferici
|
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
||||
►bazidiocarpi globulari
|
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
►bazidiocarpi emergenți din sol
|
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
Referinţe: | |
● | Beug M.W., Shaw M., Cochran K.W. (2006). Thirty-Plus Years of Mushroom Poisoning: Summary of the Approximately 2.000 Reports in the NAMA Case Registry. Mcllvainea 16(2): 47-68 |
● | Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26) |
● | Demirel K., Uzun Y., Kaya A. (2004). Some Poisonous Fungi of East Anatolia. Turkish Journal of Botany 28: 215-219 |
● | Duffy T.J., Wood M.G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 1-166 |
● | Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 9-10 |
● | Gray S.F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 600 |
● | Greville R.K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 369 |
● | Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 83-84 |
● | de Lamarck J.-B. (1783). Encyclopédie méthodique: Botanique. Tome premier. Paris, Panckoucke Libraire. Liège, Plomteux: 111 |
● | Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 78 |
● | Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 4 |
● | Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 134-135 |
● | de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238 |
● | Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 288 |
● | Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 3 |
● | Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 100 |
● | Rimšaitė J. (2000). Contribution to the Knowledge of Insects Humificators of Fungi in Lithuania. Acta Zoologica Lituanica 10(1): 95-99 |
● | Rubel W., Arora D. (2008). A Study of Cultural Bias in Field Guide Determinations of Mushroom Edibility Using the Iconic Mushroom, Amanita muscaria, as an Example. Economic Botany 62(3): 223-243 |
● | Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 203 |
● | Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu