Fire sponge, Willow bracket
|
Boletus igniarius L. 1753, Fomes igniarius (L.) 1849, Polyporus igniarius (L.) Fr. 1821
|
COMESTIBILITATE: necomestibilă
FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului
ECOLOGIE: parazită, uneori saprofită; creşte atât pe trunchiurile şi crengile arborilor vii cât şi pe ale celor aflaţi în descompunere, producând un putregai alb, cel mai adesea pe Salix, dar şi pe Betula, Populus, Alnus, Acer
IDENTIFICARE: exemplarele tinere au colorit crem-albicios; crește pe trunchiuri de foioase
|
BAZIDIOCARPUL: inițial neted, catifelat, aproape sferic, alb-gălbui până la gri, ulterior de obicei concoid, brun-cafeniu, brun-scorţişoriu, maro-roşcat, cu o serie de crăpături; atinge 5-20 (40) cm lungime, 5-20 adâncime şi 2-8 cm grosime (pot fi găsite exemplare concrescute pe verticală pe o înălţime de 15 cm)
HIMENOFORUL: sub formă de tuburi, lungi de 3-5 mm, care anual formează câte un strat nou; porii foarte fini, circulari, brun-roşiatici
TRAMA: tare, suberoasă, brun-roşcată |
SPECII SIMILARE: Fomes fomentarius, care are o crustă tare deasupra, cu grosimea de 1-2 mm, netedă la exemplarele tinere, brăzdată de şanţuri concentrice la maturitate, gri-albicioasă, cenuşie, până la brun-închisă
DĂUNĂTORI: a fost observată prezenţa unor larve de coleoptere (Melandryidae, Ciidae) şi a unor larve de diptere (Mycetophilidae) în interiorul sporocarpilor; de asemenea, o serie de specii de coleoptere adulte au fost văzute vizitând corpurile de fructificaţie (Cerylonidae, Ciidae, Staphylinidae)
|
IMPORTANȚĂ: în trecut, unele triburi de nativi americani foloseau cenuşa obţinută prin arderea carpoforilor la prepararea tutunului de mestecat; eschimoşii Inupiaq şi Yup'ik din Alaska, foloseau în mod curent o mixtură de tutun şi cenuşă de Phellinus igniarius, care, datorită nivelului crescut de ioni alcalini (Mg, K, Na), ducea la creşterea nivelului pH-ului amestecului, facilitând astfel absorbţia nicotinei în organism, iar femeile gravide din tribul Yup'ik, mestecau frecvent, în perioada sarcinii acest amestec denumit 'iqmik'
|
Referinţe: | |
● | Blanchette R. A. (2001). Fungus ashes and tobacco: the use of Phellinus igniarius by the indigenous people of North America. Mycologist 15(1): 4-9 |
● | Blanchette R. A., Renner C. C., Held B. W., Enoch C., Angstman S. (2002). The current use of Phellinus igniarius by the Eskimos of Western Alaska. Mycologist 15(4): 142-142 |
● | Dong W., Ning L., Lu W.-D., Li C.-C., Chen R.-P., Jia X.-N., Wang L.-Z. (2009). Tumor-inhibitory and liver-protective effects of Phellinus igniarius extracellular polysaccharides. World Journal of Microbiology 25: 633-638 |
● | Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 19 |
● | Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 401 |
● | Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 75 |
● | Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 131 |
● | Schigel D. P. (2011). Polypore-beetle associations in Finland. Annales Zoologici Fennici 48: 319-348 |
● | Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84 |
● | Sittiwet C., Puangpronpitag D. (2008). Anti-staphylococcus aureus Activity of Phellinus igniarius Aqueous Extract. International Journal of Pharmacology 4(6): 503-505 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu