Flammulina velutipes

Velvet foot, Velvet shank, Velvet stem, Wild enoki

Agaricus velutipes Curtis 1782, Collybia velutipes (Curtis) P. Kumm. 1871, Pleurotus velutipes (Curtis) Quél. 1881

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai pălăria, după îndepărtarea cuticulei, dacă este gătită FRUCTIFICAȚIE: octombrie-aprilie; este una dintre primele specii care apar primăvara şi, în acelaşi timp, una dintre ultimele specii care fructifică în perioada anotimpului rece; poate rezista temperaturilor foarte scăzute ale iernii, chiar să îngheţe, iar în primăvară să-şi reia ciclul evolutiv CARNEA: carnea este moale, elastică, cu colorit gălbui; poate fi folosită în supe și tocănițe

BAZIDIOCARPUL: la început convex, ulterior aplatizat, cu diametrul de 1-6 (10) mm; cuticula netedă, galbenă, galben-maronie, brun-roşcată; pe vreme umedă are aspect mucilaginos LAMELELE: adnate; serate, scurt divizate la margini, iniţial albicioase, crem sau gălbui, apoi galben-roşiatice PICIORUL: uneori mai mult sau mai puţin curbat, fibros, iniţial plin, la maturitate fistulos, cu aspect catifelat, cu colorit galben-roşiatic la vârf şi brun-închis la bază; are înălţimea de 4-9 cm şi grosimea de 3-10 mm

ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă în buchete, la umbra arborilor din păduri, pe buşteni în descompunere sau pe trunchiuri vii, pe lemn de foioase şi mai rar pe lemn de conifere; cel mai adesea, poate fi întâlnită pe salcâm (Robinia pseudoacacia), tei (Tilia), ulm (Ulmus), plop (Populus), salcie (Salix), nuc (Juglans) SPECII SIMILARE: Hypholoma fasciculare, care are resturi de văl pe marginea pălăriei, iar lamelele au nuanţe verzui

IMPORTANȚĂ: cultivată în Orientul Îndepărtat încă din anul 800 î.Hr., pentru proprietăţile sale anticancerigene, iar în scop gastronomic, pentru efectul său tonic asupra organismului uman; cercetările au stabilit că varietăţile cultivate într-o serie de ţări din Asia (China, Japonia, Coreea de sud) conţin o serie de compuşi bioactivi cu proprietăţi medicinale (antivirale, antitumorale, antioxidante, imunomodulatorii, trombolitice, fibrinolitice, antibacteriene, antifungice)

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 220
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 197
●	Borhani A., Badalyan S.M., Garibyan N.N., Mosazadeh S.A., Yasari E. (2011). Flammulina Velutipes (Curt.: Fr.) Singer: An Edible Mushroom in Northern Forest of Iran and its Antagonistic Activity Against Selected Plant Pathogenic Fungi. International Journal of Biology 3(2): 162-167
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 263
●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 43-45
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 88
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 158
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 168
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 145
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 60
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 90
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 228
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 129
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 347
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 123-124
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 281
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 186
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 337
●	Sardariu O.A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sławińska A., Radzki W., Kalbarczyk J. (2013). Antioxidant activities and polyphenolics content of Flammulina velutipes mushroom extracts. Herba Polonica 59(3): 26-35