Phaeomarasmius erinaceus

Comestibilitate: necomestibilă

Inocybaceae

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi convex şi ulterior întins, adesea cu marginile mai mult sau mai puţin franjurate, cu diametrul de 1-1,5(4) cm; cuticula higrofană, pe vreme uscată maronie, ocru-roşcată, pe vreme umedă brun-roşcată, brun-ruginie, brun închis, este acoperită cu scvame moi, zbârlite, care se aseamănă cu ţepii unui arici; carnea subţire are colorit galben-maroniu Lamelele: adnate; distanţate, groase, inegale; la început palid galben-maronii, ulterior brun-roşcate Piciorul: cilindric, curbat, cu colorit mai închis decât al pălăriei, acoperit cu scvame scurte, dese; ajunge la 0,5-2 cm înălţime şi 1-3 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte în grupuri mici, pe crengi uscate, cioate, buşteni putrezi de Fagus sylvatica, Quercus, Betula pendula, Salix, Populus, Carpinus, din pădurile umede de foioase Specii similare: • Pholiota squarrosa, la care pălăria are diametru mai mare (3-12 cm); cuticula, cu colorit mai deschis (gălbui, galben-ocru), este acoperită cu scvame maronii cu vârful curbat, tari, erecte

  Referinţe:

●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 166
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 251