Amanita ceciliae

Cecilia's ringless amanita, Snakeskin grisette, Strangulated amanita

Amanita inaurata Secr. ex Gillet 1874, Vaginata inaurata Secr. ex A.H. Sm. 1949

Comestibilă condiționat

Amanitaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), otrăvitoare dacă este consumată în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: septembrie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; creşte solitar sau împrăștiat, pe solul pădurilor de foioase sau de amestec SPECII SIMILARE: Amanita vaginata, la care pălăria, cu colorit cenușiu-maroniu, este striată la margine; Amanita crocea, la care pălăria este roșie, iar piciorul are aspect de piele de șarpe; Amanita fulva, la care pălăria este portocaliu-maronie, iar piciorul este fin fibrilos

BAZIDIOCARPUL: la început campanulat, apoi aplatizat cu diametrul de 3-15 (18) cm, striat pe margine pe 1/3-1/4 din diametru; cuticula brun-gălbuie, brun-roșcată, brun-oliv, acoperită cu resturi mari poligonal-neregulate de văl universal cenușiu închis la cenușiu-maronii LAMELELE: foarte dese; la început crem-albicioase, apoi cenușii PICIORUL: fără inel, oarecum îngroșat la bază, palid cenușiu-maroniu, fin floculos, la bază cu volvă cenușie; înalt de 12-20 (25) cm și gros de 15-30 mm

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 202