Greasy green brittlegill
|
Agaricus lividus Pers. 1801, Russula livida (Gillet) J. Schröt. 1889, Russula virginea Cooke & Massee, 1890
|
Comestibilă condiționat
|
Russulaceae
|
COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar otrăvitoare dacă este consumată în stare crudă
FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie
ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solurile uscate ale pădurilor de foioase (de preferință sub Quercus, Carpinus) și de conifere
SPECII SIMILARE: Russula aeruginea, care are cuticula netedă, separabilă pe jumătate din rază, palid verzuie, verde-gri deschis, rar verde-oliv; Russula cyanoxantha, care are cuticula separabilă pe 1/3 din rază, cu colorit
|
foarte variabil (violet-negricios, violet-albăstrui, verzui, verzui-negricios, gălbui, gri-violet, ocru, până la maroniu deschis, adesea cu reflexe violet-verzui); Russula vesca, care are cuticula ușor separabilă, care nu acoperă până la margine pălăria, brun-ocru, brun-roșcată, roz-maronie, rareori verzuie; Russula virescens, care are cuticula catifelată, neseparabilă, palid verzuie, la maturitate acoperită cu numeroase plăci poligonale verzi-cenuşiu închis până la verde crud; Amanita phalloides, care are cuticula uneori cu nuanțe verzui la exemplarele tinere
|
![]() |
![]() |
![]() |
BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial globular, apoi aplatizat, la maturitate adâncit la centru, cu diametrul de 5-10 (12) cm; cuticula separabilă pe mai mult de jumătate din rază, la maturitate mai scurtă, neacoperind până la margine pălăria, verde-găbui, verde-oliv cu centrul maroniu, verde-maroniu, verzuie, galben-limonie cu centrul verzui
|
LAMELELE: ușor decurente, foarte dese; albe la crem-gălbui, ulterior cu pete ruginii
PICIORUL: cilindric, de obicei subțiat la bază; alb, la maturitate cu pete ocru-gălbui, maronii; înalt de 3-6 cm şi gros de 1-3,5 cm
|
![]() |
| Bibliografie: | |
| ● | Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 276 |
| ● | Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526 |
| ● | La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 220 |
| ● | Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 172 |
| ● | Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 287 |
| ● | Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 169 |




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu