Brown slimecap, Copper spike
|
Gomphidius viscidus (L.) Fr. 1838
|
Comestibilă condiționat
|
Gomphidiaceae
|
COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai după îndepărtarea cuticulei
FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie
ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat în păduri de conifere (în special sub Pinus, dar şi sub Picea abies), uneori și în păduri de amestec
SPECII SIMILARE: Chroogomphus helveticus, care are piciorul palid ocru-portocaliu, uneori cu tentă violacee, la bază cu miceliu roziu; Gomphidius glutinosus, care are piciorul cu colorit alb-cenuşiu, cu un inel vâscos în partea
|
superioară la exemplarele tinere; Gomphidius maculatus, care are piciorul albicios, cu pete brun-roşcate, cu un inel vâscos în partea superioară; Paxillus involutus, la care lamelele se colorează rapid în ruginiu prin apăsare
BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cărnos, cu marginile răsucite înspre interior, deseori uşor umbonat, cărămiziu, la maturitate aplatizat, cu diametrul de 5-12 cm, cenuşiu-maroniu, ocru-maroniu, cu tentă rozie sau violacee; cuticula catifelată, separabilă de carne, este vâscoasă pe vreme umedă, lucioasă pe vreme uscată
|
 |
 |
 |
CARNEA: puţin apreciată, tare, compactă, crem-rozie, se colorează în violet prin gătire
LAMELELE: decurente; mari, distanţate, uşor separabile; la început crem-gălbui, acoperite de un văl gălbui cu aspect filamentos, ulterior cu nuanţe violet; la marginea pălăriei există lamele mai scurte
|
PICIORUL: cilindric, uneori curbat, cu colorit palid portocaliu-roşiatic, cu nuanţe gălbui în partea inferioară; în partea superioară, la exemplarele tinere este prezentă uneori o zonă inelară acoperită de fibrile brun-cenuşii (resturi de văl parţial); are 5-12 mm diametru şi 5-12 cm înălţime
|
 |
 |
 |
|||
 |
 |
| Referinţe: | |
| ● | Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 301 |
| ● | Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione: 463 |
| ● | Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544 |
| ● | Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526 |
| ● | García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 100 |
| ● | Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 13-14 |
| ● | Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 105 |
| ● | La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 254 |
| ● | Li Y.C., Yang Z.L., Tolgor B. (2009). Phylogenetic and biogeographic relationships of Chroogomphus species as inferred from molecular and morphological data. Fungal Diversity 38: 85-104 |
| ● | Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 142 |
| ● | Miller O.K. (1964). Monograph of Chroogomphus (Gomphidiaceae). Mycologia 56: 526-549 |
| ● | Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 579 |
| ● | Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 263 |
| ● | Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 107 |
| ● | Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 308 |
