Guepinia helvelloides

Apricot jelly, Red jelly fungus, Salmon salad fungus

Phlogiotis helvelloides (DC.) G.W. Martin 1936, Tremiscus helvelloides (DC.) Donk 1958

Comestibilă

Auriculariales

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: (mai) iulie-octombrie (noiembrie) ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar, împrăștiat sau în grupuri mici pe solurile calcaroase din pădurile de conifere, în jurul trunchiurilor, la baza cioatelor, pe fragmentele de lemn acoperite de muşchi, în locuri umede CARNEA: rozie, moale, gelatinoasă, ușor elastică, fără miros; sunt comestibile corpurile de fructificaţie tinere, care pot fi consumate în stare crudă în salate, ca garnitură la diferite preparate, murate sau conservate în zahăr

BAZIDIOCARPUL: cu diametrul de 3-10(12) cm, înalt 2-6(10-18) cm, cartilaginos; translucid, neted, pruinos, inițial în formă de lingură, spatulă, limbă, ureche, răsucit ca un cornet, apoi de pâlnie despicată pe o parte şi cu marginile ondulate; roziu, roşu-purpuriu, portocaliu-roşcat, de culoarea piersicii, alb-roziu HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă neclar diferenţiată, uneori având aspect uşor rugos PICIORUL: poziționat în lateral, înalt de 1-6(8) cm; este foarte rudimentar, absent de cele mai multe ori, albicios la bază

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 672
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 1-352
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 611
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 246
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 47
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Edizione digitale: 291
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 592
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 225-226
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 97
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 76
●	Tejklová T., Kramoliš J. (2010). Zajímavé nálezy hub z lesa „V Poustkách“ nedaleko Rychnova nad Kněžnou. Orlické hory a Podorlicko 17: 128-132

Suillus flavidus

Comestibilitate: necomestibilă

Suillaceae

Bazidiocarpul: la început conic, apoi convex şi ulterior aplatizat, uneori uşor umbonat, de 2-7 cm diametru; cuticula se desprinde uşor de carne, are aspect vâscos pe vreme umedă, colorit alb-gălbui la început, ulterior palid gri-maroniu, cenuşiu-oliv, cu mici fibrile radiale brun-roşcate; carnea moale, cu gust uşor acru şi miros de fructe, se înnegreşte uşor prin strivire Tuburile: adnate sau uşor decurente; lungi de 4-10 mm, cu colorit palid gălbui, mai târziu galben-oliv; porii mari, alungiţi (până la 2 mm lungime), dispuşi radial, palid gălbui iniţial, galben oliv mai târziu, nu-şi schimbă culoarea prin strivire Piciorul: cilindric, tare, albicios până la palid gălbui, adesea cu mici puncte ruginii, uneori cu un inel mic, vâscos, maroniu, mai mult sau mai puţin conturat; are înălţimea de 2-7 cm, diametrul de 5-10 mm Fructificaţie: (iulie)august-septembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici izolate, pe solurile umede (prin perniţele de muşchi Sphagnum) din pădurile de conifere, sub Pinus Specii similare: • Suillus grevillei, care are talie mai mare (6-10 cm înălţime), colorit portocaliu-auriu; piciorul prevăzut cu inel membranos • Suillus luteus, care are bazidiocarpul mai mare (5-12 cm diametru), adesea cu resturi de văl parţial atârnând pe margini; porii sunt mici (sub 1 mm diametru) • Suillus bovinus, care are bazidiocarpul cu marginile neregulat ondulate; carnea sa nu-şi schimbă culoarea prin tăiere Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt des atacate de limacşi

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 265