Suillus granulatus

Weeping bolete

Boletus granulatus L. 1753, Ixocomus granulatus (L.) Quél. 1888

Comestibilă condiționat

Suillaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar numai după îndepărtarea cuticulei (exemplarele tinere) FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește împrăştiat sau în grupuri numeroase, rareori solitar, pe solurile acide dimprejurul coniferelor (Pinus) SPECII SIMILARE: Suillus grevillei, la care piciorul are un inel fragil, membranos, albicios; Suillus luteus, care are porii mici, circulari, iar piciorul are un inel membranos format prin desprinderea vălului parţial de stratul himenal

BAZIDIOCARPUL: semisferic, apoi convex, la maturitate convex-aplatizat, cu diametrul de 3-10 (15) cm; cuticula, foarte uşor separabilă aproape în totalitate, este netedă, vâscoasă pe vreme umedă, ocru-gălbue, brun-gălbuie, brun-portocalie, brun-roşcată; carnea de sub cuticulă, palid gălbuie, nu-şi schimbă culoarea în contact cu aerul TUBURILE: adnate sau decurente, lungi de circa 10 mm; porii, neregulaţi, atât alungiţi cât şi rotunzi, cu colorit palid gălbui, galben-limonii, ulterior galben-oliv, exsudă picături de lichid cu aspect lăptos la exemplarele tinere

CARNEA: compactă la exemplarele tinere, palid gălbuie, are un miros plăcut de fructe şi gust de alune; poate fi uscată şi folosită ulterior la prepararea supelor sau în amestec cu alte ciuperci; ocazional, consumul acestei ciuperci a dus la apariţia unui uşor disconfort gastric

PICIORUL: cilindric, cu colorit palid gălbui; are aspect granular, datorită picăturilor de lichid exsudate şi ulterior întărite pe picior, care din albe ca laptele se colorează în maroniu; are înălţimea de 4-8 cm şi grosimea de 1-2 cm DĂUNĂTORII: larvele unor specii de diptere se hrănesc şi se dezvoltă în stratul himenal

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Andersson C., Fabech B., Gry J., Jensvoll L., Krüger L., Lyrån B., Matilainen N., Nurttila A., Olafsson G. (2012). Mushrooms traded as food: Nordic questionnaire, including guidance list on edible mushrooms suitable and not suitable for marketing. For industry, trade and food inspection. Nordic Council of Ministers: 1-54
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 311
●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	Boa E. (2004). Wild edible fungi. A global overview of their use and importance to people. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome: 1-147
●	Carrillo L., Audisio M. C. (2007). Manual de microbiología de los alimentos. 1a edición. San Salvador de Jujuy: 172-173
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione: 297
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 251
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 410-411
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 93
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 19
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 229
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 92
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 112
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 100
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal of Botany 31: 539-550
●	Karsten P.A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 10
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 65
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 64
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 384
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 583
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 560
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 116
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 292

Suillus bovinus

Comestibilitate: mediocră

Suillaceae

Bazidiocarpul: la început emisferic, apoi convex, mai târziu aplatizat, cu diametrul de 3-10 cm; cuticula, separabilă de carne pe 1/3 din diametru, netedă, vâscoasă pe vreme umedă, are colorit gălbui-ocru, gălbui-cenuşiu, palid gălbui, portocaliu-gălbui, de obicei cu linie mai deschisă la culoare pe margine; carnea de sub cuticulă este palid gălbuie Tuburile: adnate, ulterior uşor decurente; dificil separabile de carne; galben-oliv, cu lungimea de 3-10 mm; porii sunt atât alungiţi cât şi rotunzi, la început palid gălbui, mai târziu cenuşiu-gălbui, galben-oliv Piciorul: cilindric, subţire; are colorit gălbui, cu puncte brun-roşcate, cu înălţimea de 4-6 cm şi grosimea de 5-8 mm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri numeroase, pe solurile acide din pădurile de conifere (Pinus) Dăunători: face parte din dieta veveriţelor, care le colectează şi le depozitează pentru a le consuma pe perioada anotimpului rece; larvele unor diptere se dezvoltă în interiorul corpurilor de fructificaţie (Mycetophilidae) Specii similare: • Suillus variegatus, la care cuticula este gălbui-ocru, ocru-ruginiu, ocru-oliv, acoperită cu solzi mici de culoare mai închisă (ruginie, maronie, cenuşie) • Suillus granulatus, care are pe jumătatea superioară a piciorului o serie de puncte cu aspect granular; porii, iniţial albicioşi, exudă picături de lichid, ulterior devenind gălbui • Chalciporus piperatus, la care pălăria este netedă, maroniu-roşcată, iar tuburile adnate au pori alungiţi Comestibilitate: mediocră; sunt comestibile exemplarele foarte tinere, după îndepărtarea cuticulei; carnea moale, albicioasă, gălbuie, ocru-gălbuie, cu un miros plăcut de fructe, nu-şi schimbă culoarea prin rupere; prin gătire, se colorează în roşu-violet

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 67
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 252
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 20
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 403-404
●	Hackman W., Meinander M. (1979). Diptera feeding as larvae on macrofungi in Finland. Annales Zoologici Fennici 16: 50-83
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk Haft.37: 10
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 65
●	Matteucci S. (2009). Le specie più comuni del genere Suillus. MicoPonte 3: 11-17
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 36
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 294

Suillus variegatus

Variegated bolete, Velvet bolete

Boletus aureus Schaeff. 1774, Boletus variegatus Sw. 1810

Comestibilă condiționat

Suillaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai exemplarele tinere, la care se îndepărtează cuticula, după uscarea prealabilă, deoarece în acest fel dispar gustul şi mirosul dezagreabil; carnea moale, palid gălbuie, uneori devine uşor albăstruie prin rupere; în stare proaspătă, are gust acid și emană un miros slab şi neplăcut de clor; poate fi consumată şi în amestec cu alte specii de ciuperci FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie

BAZIDIOCARPUL: cărnos, iniţial convex, apoi emisferic la convex, la maturitate aplatizat, cu diametrul de 4-12 (18) cm; cuticula inițial catifelată, separabilă de carne, gălbui-ocru, ocru-ruginiu, ocru-oliv, acoperită cu solzi mici de culoare mai închisă (ruginie, maronie, cenuşie) TUBURILE: adnate până la uşor decurente; la început gălbui-ocru, mai târziu gălbui-cafenii; porii mici, rotunzi, se colorează în albastru închis prin apăsare PICIORUL: cilindric, uneori îngroşat la bază; cu colorit asemănător cu al pălăriei; neted sau uşor fibrilos, cu înălţimea de 5-9 (12) cm şi grosimea de 2-4 cm

SPECII SIMILARE: Suillus grevillei, care are pălăria cu nuanţe portocalii, iar piciorul are un inel albicios; Suillus bovinus, care are tuburile decurente, iar stratul himenal este format atât din pori alungiţi cât şi din pori mici rotunzi; carnea elastică, cu aspect spongios, se colorează uneor în roziu prin rupere; Suillus granulatus, care are pe jumătatea superioară a piciorului o serie de

puncte cu aspect granular; porii, iniţial albicioşi, exudă picături de lichid, ulterior devenind gălbui; Chalciporus piperatus, care are pălăria netedă, maroniu-roşcată, iar tuburile adnate au pori alungiţi ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, pe solurile acide din pădurilor de conifere, printre perniţele de muşchi (sub Pinus, Picea, Abies), în turbării

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 516
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 93-94
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 20
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 105
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal Of Botany 31: 539-550
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Edizione digitale: 245
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 64
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 584
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 562
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 117

Suillus flavidus

Comestibilitate: necomestibilă

Suillaceae

Bazidiocarpul: la început conic, apoi convex şi ulterior aplatizat, uneori uşor umbonat, de 2-7 cm diametru; cuticula se desprinde uşor de carne, are aspect vâscos pe vreme umedă, colorit alb-gălbui la început, ulterior palid gri-maroniu, cenuşiu-oliv, cu mici fibrile radiale brun-roşcate; carnea moale, cu gust uşor acru şi miros de fructe, se înnegreşte uşor prin strivire Tuburile: adnate sau uşor decurente; lungi de 4-10 mm, cu colorit palid gălbui, mai târziu galben-oliv; porii mari, alungiţi (până la 2 mm lungime), dispuşi radial, palid gălbui iniţial, galben oliv mai târziu, nu-şi schimbă culoarea prin strivire Piciorul: cilindric, tare, albicios până la palid gălbui, adesea cu mici puncte ruginii, uneori cu un inel mic, vâscos, maroniu, mai mult sau mai puţin conturat; are înălţimea de 2-7 cm, diametrul de 5-10 mm Fructificaţie: (iulie)august-septembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici izolate, pe solurile umede (prin perniţele de muşchi Sphagnum) din pădurile de conifere, sub Pinus Specii similare: • Suillus grevillei, care are talie mai mare (6-10 cm înălţime), colorit portocaliu-auriu; piciorul prevăzut cu inel membranos • Suillus luteus, care are bazidiocarpul mai mare (5-12 cm diametru), adesea cu resturi de văl parţial atârnând pe margini; porii sunt mici (sub 1 mm diametru) • Suillus bovinus, care are bazidiocarpul cu marginile neregulat ondulate; carnea sa nu-şi schimbă culoarea prin tăiere Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt des atacate de limacşi

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 265

Suillus grevillei

Larch bolete

Boletinus grevillei (Klotzsch) Pomerl. 1980, Boletus elegans Schumach. 1803

Comestibilitate mediocră / condiționată

Suillaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai după îndepărtarea cuticulei (care poate provoca prin ingerare disconfort intestinal) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri pe solul pădurilor de conifere sau de amestec, în parcuri; formează relaţii de simbioză cu rădăcinile de zadă (Larix decidua), apărând adesea în plantaţiile artificiale SPECII SIMILARE: Suillus bovinus, care are pălăria

brun-ocru la brun-lila, tuburile adnate până la decurente și creşte pe solurile acide din pădurile de conifere; Suillus granulatus, care are pălăria brun-portocalie până la galben-maronie; exemplarele tinere exudă prin pori mici picături de lichid cu aspect lăptos; Suilus luteus, care are pălăria umbonată, colorată în diferite tonuri de brun; piciorul este prevăzut cu inel albicios la început, maroniu ulterior; Suilus tridentinus, care are pălăria brun-roşcată, pe margine cu numeroase fibrile neclare închise la culoare; porii sunt iniţial gălbui, ulterior portocalii

COMESTIBILITATE: carnea este moale, galbenă, cu gust dulce de fructe şi miros acrişor; din acest motiv, este o ciupercă ce se pretează foarte bine la prepararea deserturilor şi a dulceţurilor BAZIDIOCARPUL: la început semisferic, ulterior convex şi uşor umbonat, la maturitate întins, cu diametrul de 4-10(15) cm; cuticula se separă uşor de pălărie, este vâscoasă pe vreme umedă, lucioasă pe vreme uscată; are colorit galben ca lămâia, galben-auriu, portocaliu-auriu, ruginiu, portocaliu-maroniu

TUBURILE: adnate până la decurente, lungi de 6-11 mm; exemplarele tinere le au acoperite de un văl albicios care la maturitate se rupe; porii sunt mici, palid gălbui la început, galben murdar mai târziu; se colorează în cenuşiu prin strivire PICIORUL: palid galben-auriu până la galben-maroniu, cu o zonă albicioasă în partea superioară; prevăzut cu un inel fragil, membranos, albicios; are înălţimea de 6-10 cm şi diametrul de 1-2,5 cm

Referinţe:
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 84
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 229-230
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 231
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 67
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 386
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 178-179
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 265