Suillus variegatus

Variegated bolete, Velvet bolete

Boletus aureus Schaeff. 1774, Boletus variegatus Sw. 1810

Comestibilă condiționat

Suillaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai exemplarele tinere, la care se îndepărtează cuticula, după uscarea prealabilă, deoarece în acest fel dispar gustul şi mirosul dezagreabil; carnea moale, palid gălbuie, uneori devine uşor albăstruie prin rupere; în stare proaspătă, are gust acid și emană un miros slab şi neplăcut de clor; poate fi consumată şi în amestec cu alte specii de ciuperci FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie

BAZIDIOCARPUL: cărnos, iniţial convex, apoi emisferic la convex, la maturitate aplatizat, cu diametrul de 4-12 (18) cm; cuticula inițial catifelată, separabilă de carne, gălbui-ocru, ocru-ruginiu, ocru-oliv, acoperită cu solzi mici de culoare mai închisă (ruginie, maronie, cenuşie) TUBURILE: adnate până la uşor decurente; la început gălbui-ocru, mai târziu gălbui-cafenii; porii mici, rotunzi, se colorează în albastru închis prin apăsare PICIORUL: cilindric, uneori îngroşat la bază; cu colorit asemănător cu al pălăriei; neted sau uşor fibrilos, cu înălţimea de 5-9 (12) cm şi grosimea de 2-4 cm

SPECII SIMILARE: Suillus grevillei, care are pălăria cu nuanţe portocalii, iar piciorul are un inel albicios; Suillus bovinus, care are tuburile decurente, iar stratul himenal este format atât din pori alungiţi cât şi din pori mici rotunzi; carnea elastică, cu aspect spongios, se colorează uneor în roziu prin rupere; Suillus granulatus, care are pe jumătatea superioară a piciorului o serie de

puncte cu aspect granular; porii, iniţial albicioşi, exudă picături de lichid, ulterior devenind gălbui; Chalciporus piperatus, care are pălăria netedă, maroniu-roşcată, iar tuburile adnate au pori alungiţi ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, pe solurile acide din pădurilor de conifere, printre perniţele de muşchi (sub Pinus, Picea, Abies), în turbării

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 516
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 93-94
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 20
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 105
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal Of Botany 31: 539-550
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Edizione digitale: 245
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 64
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 584
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 562
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 117