Boletus impolitus

Comestibilitate: bună

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial globular, apoi convex, mai târziu aplatizat, cu diametrul de 5-12 cm (uneori 20 cm); cuticula netedă, neseparabilă de carne, are colorit bej-maroniu, bej-ocru, palid maroniu, cenuşiu-bej; carnea fragedă, palid gălbuie, prin rupere nu-şi schimbă culoarea Tuburile: adnate; lungi de 5-15(20) mm, la început de culoare galben-limonie, gălbui-verzui la maturitate, sunt uşor separabile de carne; porii mici, rotunzi, nu se colorează la atingere Piciorul: este robust, uşor îngroşat la bază, palid gălbui, acoperit uneori cu mici puncte roşiatice, de obicei nereticulat, fin granulat; are lungimea de 5-15 cm şi grosimea de 2-5 cm; carnea de la baza piciorului eliberează un miros slab de iod când este tăiată Fructificaţie: iunie-octombrie Ecologie: micorizantă; creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor, în special sub Quercus, dar şi sub Carpinus, Pinus, mai ales pe terenuri umede şi argiloase Specii similare: • Caloboletus calopus, la care piciorul are aspect reticulat şi este roşiatic la bază • Caloboletus radicans, la care piciorul este galben-limoniu, uneori acoperit de o reţea fină în partea superioară, iar porii se albăstresc prin presare • Boletus fragrans, la care piciorul este gălbui, roşiatic la bază, lipsit de reţea, iar porii se albăstresc prin presare • Butyriboletus appendiculatus, al cărei picior este gălbui, uneori roşiatic la bază, înspre vârf fin reticulat, iar porii se albăstresc uşor prin presare • Boletus fechtneri, la care piciorul este gălbui, de obicei acoperit în întregime de o reţea fină, iar porii se albăstresc prin presare Dăunători: carpozoamele sunt atacate de larve de diptere (Mycetophilidae, Phoridae, Syrphidae, Drosophilidae) Comestibilitate: bună; este comestibilă carnea din pălărie, care are gust dulce şi o uşoară aromă de fructe

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 257
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 28-29
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 568
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 269
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 278