Suillus bovinus

Comestibilitate: mediocră

Suillaceae

Bazidiocarpul: la început emisferic, apoi convex, mai târziu aplatizat, cu diametrul de 3-10 cm; cuticula, separabilă de carne pe 1/3 din diametru, netedă, vâscoasă pe vreme umedă, are colorit gălbui-ocru, gălbui-cenuşiu, palid gălbui, portocaliu-gălbui, de obicei cu linie mai deschisă la culoare pe margine; carnea de sub cuticulă este palid gălbuie Tuburile: adnate, ulterior uşor decurente; dificil separabile de carne; galben-oliv, cu lungimea de 3-10 mm; porii sunt atât alungiţi cât şi rotunzi, la început palid gălbui, mai târziu cenuşiu-gălbui, galben-oliv Piciorul: cilindric, subţire; are colorit gălbui, cu puncte brun-roşcate, cu înălţimea de 4-6 cm şi grosimea de 5-8 mm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri numeroase, pe solurile acide din pădurile de conifere (Pinus) Dăunători: face parte din dieta veveriţelor, care le colectează şi le depozitează pentru a le consuma pe perioada anotimpului rece; larvele unor diptere se dezvoltă în interiorul corpurilor de fructificaţie (Mycetophilidae) Specii similare: • Suillus variegatus, la care cuticula este gălbui-ocru, ocru-ruginiu, ocru-oliv, acoperită cu solzi mici de culoare mai închisă (ruginie, maronie, cenuşie) • Suillus granulatus, care are pe jumătatea superioară a piciorului o serie de puncte cu aspect granular; porii, iniţial albicioşi, exudă picături de lichid, ulterior devenind gălbui • Chalciporus piperatus, la care pălăria este netedă, maroniu-roşcată, iar tuburile adnate au pori alungiţi Comestibilitate: mediocră; sunt comestibile exemplarele foarte tinere, după îndepărtarea cuticulei; carnea moale, albicioasă, gălbuie, ocru-gălbuie, cu un miros plăcut de fructe, nu-şi schimbă culoarea prin rupere; prin gătire, se colorează în roşu-violet

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 67
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 252
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 20
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 403-404
●	Hackman W., Meinander M. (1979). Diptera feeding as larvae on macrofungi in Finland. Annales Zoologici Fennici 16: 50-83
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk Haft.37: 10
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 65
●	Matteucci S. (2009). Le specie più comuni del genere Suillus. MicoPonte 3: 11-17
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 36
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 294