Lepiota magnispora

Yellowfoot dapperling

Lepiota claviceps Henn, Lepiota ventriospora D.A. Reid 1958

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este bine gătită FRUCTIFICAȚIE: august-octombrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere, de foioase sau de amestec (în special sub Quercus, Fagus, Pinus) SPECII SIMILARE: Lepiota clypeolaria, la care cuticula are colorit mai deschis (crem-albicios) şi este acoperită cu scvame mai închise la culoare (ocru-brunii); Lepiota ignivolvata, care are cuticula de culoare alb-crem, maro-

portocaliu sau brun-roşcat în centru, crăpată concentric într-o serie de solzi mici din ce în ce mai reduşi înspre margine, iar piciorul este prevăzut cu un inel subţire, portocaliu; Lepiota cristata, care are cuticula alb-crem, acoperită cu solzi mici brun-roşcaţi dispuşi radiar, iar piciorul este prevăzut cu inel membranos nepersistent; Lepiota erminea, care are cuticula albă, palid maronie la centru, iar piciorul este prevăzut cu un inel subţire CARNEA: de culoare albă, nu-şi schimbă culoarea prin tăiere

PĂLĂRIA: iniţial în formă de ou, apoi în formă de clopot, iar la final convexă la aproape aplatizată, uşor umbonată, de 4-7 cm diametru; cuticula crem-gălbui, mai închisă la centru (brun-roşcată, ocru-brună, scorţişorie), cu fibrile radiare ocru-gălbui și resturi de văl pe margine

LAMELELE: libere, inegale; la început albe şi acoperite de un văl parţial alb-gălbui, ulterior crem PICIORUL: crem-albicios, crem-gălbui, uneori cu o zonă inelară foarte vagă, dedesubt cu scvame lungi cu aspect floculos-lânos

Referinţe:
●	Chou W.-N. (2010). Nine Species of Lepiota sensu lato (Basidiomycotina) New to Taiwan. Collection and Research 23: 1-7
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	McAdoo B. (2004). Lepiota magnispora. Spore Prints. Bulletin of the Puget Sound Mycological Society 398: 3
●	Murrill W. A. (1912). The Agaricaceae of the Pacific Coast-II. Mycologia 4(5): 237
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 216