Agaricus sylvicola

Wood mushroom

Agaricus essettei Bon 1983, Psalliota campestris var. sylvicola (Vittad.) Quél. 1872

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună); este o ciupercă ce poate acumula în cantități ridicate două metale grele (cadmiu și nichel) FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, printre frunzele de pe solul pădurilor, la marginea pădurilor de conifere, de foioase sau de amestec

BAZIDIOCARPUL: convex la aproape aplatizat, de 5-18 cm diametru; cuticula crem-albicioasă, acoperită uneori cu fibrile palid maronii, dispuse radiar; carnea capătă prin rupere un colorit galben murdar caracteristic LAMELELE: libere; iniţial albicioase şi acoperite de un văl parţial alb-gălbui, apoi cenuşiu-rozii la brun-ciocolatii PICIORUL: uşor îngroşat la bază, crem-albicios la palid maroniu, cu un inel persistent bine dezvoltat; înalt de 5-20 cm şi gros de 1-3 cm; carnea de la baza piciorului se îngălbeneşte uşor prin tăiere

SPECII SIMILARE: Amanita phalloides, la care piciorul are la bază o volvă cu aspect de sac; Agaricus campestris, care are piciorul prevăzut cu un inel subţire, îndreptat în jos; Agaricus xanthodermus, care are piciorul bulbos la bază, prevăzut cu inel, iar carnea de la bază capătă colorit galben intens prin tăiere şi emană un miros dezagrabil de fenol; Agaricus arvensis, care are piciorul cilindric, prevăzut cu un inel dublu cu aspect de roată dinţată dedesubt; Agaricus abruptibulbus, care are piciorul bulbos la bază, cu inel persistent, mare

CARNEA: tare, groasă, abicioasă, se colorează în gălbui prin tăiere; are miros de anason (care este mai puternic la exemplarele tinere), ce nu dispare complet prin gătire şi gust plăcut; este o ciupercă ce poate fi conservată în ulei sau poate fi deshidratată pentru a putea fi folosită mai târziu; există persoane care consumă exemplarele foarte tinere și în stare crudă

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 57
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 26-27
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 203
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 367
●	Mogîldea D. (2016). Bioaccumulation of toxic heavy metals in mushrooms - A review. Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii 32 (2): 157-163
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 211