Caloboletus calopus

Bitter beech bolete, Bitter bolete, Scarlet-stemmed bolete

Boletus calopus Pers. 1801, Boletus olivaceus Schaeff. 1774, Tubiporus calopus (Pers.) Maire 1937

Necomestibilă

Boletaceae

TOXICITATE: considerată necomestibilă datorită gustului foarte amar, care nu dispare prin gătire, gust datorat prezenţei calopinei şi a unor derivaţi ai acesteia; consumul poate provoca intoxicaţii gastrointestinale FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; creşte solitar, împrăștiat sau în grupuri mici pe solul pădurilor, în special sub Fagus, Quercus, dar şi sub Picea, Abies DĂUNĂTORII: stratul himenal este atacat de larve de diptere (Mycetophilidae)

BAZIDIOCARPUL: cărnos, iniţial globular, apoi convex la aproape aplatizat, cu diametrul de 5-15 (uneori 20-30) cm; cuticula netedă, ușor catifelată, neseparabilă, cu colorit bej-maroniu, palid maroniu, cenuşiu-gălbui, gri-maroniu, maroniu-oliv; carnea tare, compactă, palid gălbuie, prin rupere capătă rapid nuanţe verzi-albăstrui în contact cu aerul TUBURILE: adnate; lungi de 5-20 mm, albe sau alb-gălbui; porii mici, rotunzi, iniţial palid gălbui, ulterior galben-oliv, se colorează rapid în albastru la atingere

SPECII SIMILARE: Suillellus luridus, la care piciorul, ocru, cu aspect reticulat, este acoperit cu o reţea de linii roşii-albăstrui, ce formează celule alungite; Butyriboletus appendiculatus, al cărei picior, cu colorit galben, uneori cu pete maronii sau roşii, poate fi acoperit de o reţea fină în partea superioară; Xerocomellus chrysenteron, la care piciorul, adeseori curbat, cu colorit galben aprins, este acoperit în partea inferioară de o serie de fibrile roşii; Rubroboletus satanas, la care pălăria este mai albicioasă; piciorul este îngroşat la bază, cu colorit

galben, cu aspect reticulat, acoperit cu o reţea roşie aprins; Caloboletus radicans, la care piciorul, galben-limoniu, este uneori acoperit de o reţea fină în partea superioară; Rubroboletus rhodoxanthus, la care piciorul, cu colorit galben-portocaliu, este acoperit de o reţea deasă de linii carmin PICIORUL: robust, uşor îngroşat la bază, albicios, palid gălbui, cu pete roşu-rozii (mai numeroase în partea inferioară); de obicei, cu o reţea fină de linii, cu aspect reticulat; înalt de 6-15 (20) cm şi gros de 2-5 (7) cm

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 523
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 1-352
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 507
●	Cooke M.C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 255
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe. UIT Cambridge Ltd.: 1-512
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 390
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 32
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 86
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Karsten P.A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk Haft.37: 15
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 76
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 52
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 189
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 591
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 267
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 570
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 270
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Diputación Provincial de Ávila: 128
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Neoboletus erythropus

Scarletina bolete

Boletus luridiformis Rostk. 1844, Neoboletus luridiformis (Rostk.) Gelardi, Simonini & Vizzini 2014

Comestibilă condiționat

Boletaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar numai după gătire îndelungată; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: mai-noiembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; creşte pe solul pădurilor, pe rădăcini de Picea, Fagus SPECII SIMILARE: Suillellus luridus, la care piciorul are aspect reticulat, cu o reţea roşiatică; Rubroboletus satanas, la care pălăria este mai albicioasă; piciorul este îngroşat la bază, cu colorit galben, cu aspect reticulat, acoperit cu o reţea roşie aprins

BAZIDIOCARPUL: la început convex, apoi aplatizat cu diametrul de 5-20 cm (ocazional 30 cm), uşor vâscos pe vreme umedă; cărnos, de culoare maro ca tutunul cu pete maro-roşcate; carnea compactă, galben-limonie până la verzuie, prin rupere devine verde-albastră TUBURILE: foarte subţiri şi lungi, la început portocalii, apoi roşu aprins şi în final brun-ruginii; porii mici, rotunzi, se colorează în albastru la atingere PICIORUL: globulos, galben-portocaliu, pătat cu puncte fine roşii, cu o zona inferioară de culoare mai deschisă

TOXICITATE: carnea are un gust plăcut, degajă un miros uşor de fructe prin rupere, dar necesită un timp prelungit de preparare (10-20 de minute) la temperaturi ridicate, deoarece conţine o toxină termolabilă care devine inactivă la cca. 70° C (dispare culoarea albastră a cărnii); dacă nu este gătită în mod corespunzător, poate provoca forme uşoare de gastroenterită, diaree, vărsături şi greaţă; este recomandat consumul cu prudenţă

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 269