joi, 16 februarie 2017

Pseudoclitocybe cyathiformis


  Comestibilitate: mediocră
Tricholomataceae     
Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120116
Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120204

Bazidiocarpul: la început convex cu marginile răsucite înspre interior, ulterior în formă de pâlnie, cu marginile neregulat ondulate şi uşor striate radiar, cu diametrul de 4-8 cm; cuticula netedă, de culoare bej-maronie, brun-cenuşie, brun-roşcată, brun închis
Lamelele: adnate, mai târziu uşor decurente; bifurcate, aglomerate, inegale, iniţial cu colorit bej-albicios, ulterior cenuşiu-maronii
Piciorul: cu colorit roşu-maroniu, fistulos, fibros, uşor îngroşat la bază, acoperit de fibrile longitudinale crem-cenuşii şi miceliu alb la bază; are înălţimea de 6-10 cm şi grosimea de 5-10 mm
Fructificaţie: septembrie-decembrie
Ecologie: saprofită; creşte solitar, în grupuri sau împrăştiat pe solul pădurilor sau pe buştenii de conifere (Pinus) sau foioase (Fagus, Quercus) din pădurile de amestec; la marginea drumurilor forestiere, în rarişti de pădure
Specii similare:
• Pseudoclitocybe expallens, la care lamelele sunt decurente şi marginea pălăriei este mai adânc striată radiar
• Myxomphalia maura, care se dezvoltă numai pe resturile de lemn ars din păduri
• Cantharellula umbonata, care are lamelele albe, puternic bifurcate; se dezvoltă printre perniţele de muşchi de pământ din pădurile de conifere
Comestibilitate: mediocră; carnea din pălărie subţire şi elastică, cea din picior fibroasă, o fac foarte puţin apreciată în gastronomie


Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120106
Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120056
Pseudoclitocybe cyathiformis DSC127449

  Referinţe:
● Adamčík S., Christensen M., Heilmann-Clausen J., Walleyn R. (2007). Fungal diversity in the Poloniny National Park with emphasis on indicator species of conservation value of beech forests in Europe. Czech Mycology 59(1): 67-81
● Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 42
● García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
● Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 69
● Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 118
● Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 88
● Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 285
● Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 181-182
● Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 248

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu