Russula foetens

Stinking brittlegill, Stinking Russula

Agaricus foetens Pers. 1796, Agaricus incrassatus Sowerby 1814

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, ca urmare a gustului neplăcut, foarte acru; în urma consumului, poate apărea disconfort gastrointestinal FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri, în păduri de foioase (Fagus, Quercus, Betula) şi de conifere (Picea) SPECII SIMILARE: Russula fellea, la care cuticula este nevâscoasă şi nestriată la margine; Russula claroflava, la care cuticula este nevâscoasă, galben-crom; Russula

ochroleuca, la care cuticula este pușin văscoasă, galben-ocru murdar BAZIDIOCARPUL: semisferic, la maturitate aplatizat și uşor adâncit la centru, cu diametrul de 5-10 (20) cm și marginea striată radial, ondulată; cuticula separabilă numai la margine, la început foarte vâscoasă, cu nuanţe gălbui, mai închise la centru (palid gălbui, gălbui-ocru, gălbui-portocaliu deschis, palid gălbui-maroniu), ulterior ocru-maronie, ocru-roşiatică

LAMELELE: libere; inegale, bifurcate, inițial albicioase, ulterior palid crem-gălbui cu pete mai întunecate brun-roşcate; la exemplarele tinere, exsudă picături de lichid CARNEA: fragilă, albă, ocru sub cuticulă, devine ocru-ruginie în contact cu aerul şi are un miros puternic, fetid la exemplarele mature

PICIORUL: este robust, cilindric, albicios, ulterior cu pete maronii; iniţial plin, apoi gol pe dinăuntru, fragil; ajunge la 7-13 cm înălţime şi 15-40 mm grosime

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	Bon M. (1988). Monographic key for European Russulae. Documents mycologiques 18(71-72): 12
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 411
●	Cooke M.C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 222-223
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 193
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 67
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 102
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 177
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. LondonȘ 35
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 204
●	Murrill W.A. (1912). Ilustrations of fungi-XII. Mycologia 4(6): 292-293
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-NapocaȘ 262-263
●	Persoon C.H. (1796). Observationes mycologicæ: seu descriptiones tam novorum, quam notabilium fungorum exhibitæ. Pars prima cum tabulis VI æeneis pictis. Petrum Philippum Wolf, Lipsiæ: 102
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 135
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 454-465
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282
●	Singer R. (1932). Monographie der Gattung Russula. Beihefte zum Botanischen Centralblatt 49 (2): 319-321

Wynnella silvicola

Helvella silvicola

Helvella silvicola (Beck) Harmaja 1974, Otidea silvicola Beck ex Sacc. 1889, Peziza atrofusca Beck 1884

Necomestibililă

Helvellaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: saprofită; creşte rareori solitar, de obicei în grupuri mici, în locuri stâncoase umede din apropierea pădurilor de conifere, pe solurile calcaroase din pădurile de conifere, la marginea potecilor SPECII SIMILARE: Otidea leporina, al cărei ascocarp are colorit mai deschis, stratul himenal fiind de la palid maroniu până brun-gălbui; creşte atât pe solul pădurilor de conifere, cât şi al celor de foioase

ASCOCARPUL: în formă de ureche, alungit, de 2-8 (10-15) cm înălţime, 1-5 cm lăţime, rotunjit la vârf, la început cu marginile răsucite înspre interior; suprafaţa exterioară are colorit ocru-maroniu deschis, ocru-gălbui, brun-roşcat deschis; carnea este tare, elastică, alb-gălbuie până la palid maronie HIMENOFORUL: neted, cu colorit mai închis, brun-violet, brun-purpuriu PICIORUL: foarte scurt (2-10 mm lungime), de obicei cu colorit mai deschis, albicios

Referinţe:
●	Burzynski M., Voitk A. (2017). Wynella cf. silvicola. Omphalina 7(2): 3-8