Russula alutacea

Yellow-gilled russula

Agaricus alutaceus (Pers.) Pers. 1801, Russula olivascens (Fr.) Fr. 1861

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar numai gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, pe solurile calcaroase din pădurile de foioase (mai ale sub Fagus), de amestec sau de conifere (sub Picea) SPECII SIMILARE: Russula olivacea, care are cuticula cu colorit variabil, de la verzui la brun-violet, gri-oliv, roșu-purpuriu închis, mai târziu la centru gălbuie, lamelele adnexe și piciorul uneori cu tentă rozie pe întreaga lungime; Russula integra, care are lamelele albe, mai

târziu galben deschis, galben-ocru și crește în special prin păduri de conifere din zona de munte BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, apoi aplatizat, ușor adâncit în centru, de 6-15 (20) cm diametru; cuticula greu separabilă, până la 1/4 din rază, cu colorit variabil, brun-roșcat, roșu-violet, purpuriu, violet, maroniu, brun-verzui, cu zone oliv, crem-verzui, ocru, vineții, negricioase

TOXICITATE: consumul în stare crudă, poate provoca serioase intoxicații gastro-intestinale CARNEA: este albă, compactă, cu miros slab de fructe și gust dulce

LAMELELE: groase, distanțate, foarte fragile; inițial palid crem-albicioase, la maturitate crem-gălbui la ocru deschis PICIORUL: cilindric, albicios, uneori la bază ușor roziu; are înălţimea de 3-9 cm şi grosimea de 1,5-3 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 377
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 119
●	Kränzlin F. (2005). Fungi of Switzerland, Volume 6: Russulaceae: Lactarius, Russula. Verlag Mykologia Luzern: 130
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 186-187
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 288

Leccinellum crocipodium

Saffron bolete

Boletus crocipodius Letell. 1839, Leccinum crocipodium (Letell.) Watling 1961

Comestibilă condiționat

Boletaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai dacă este bine gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăştiat pe solurile calcaroase din pădurile de foioase, în locuri umede, în rariști, la marginea pădurilor, mai ales sub Quercus, Carpinus SPECII SIMILARE: Leccinellum pseudoscabrum, la care porii crem-albicioși, se înnegresc ușor prin apăsare; Caloboletus radicans, la care porii gălbui se colorează

instantaneu în albastru în contact cu aerul; Leccinum scabrum, la care porii albicioși, devin la maturitate cenușii; Leccinum duriusculum, la care porii crem, devin bej-cenușii la maturitate și se colorează în palid maroniu prin apăsare; Leccinum variicolor, la care porii crem-albicioși, se colorează în palid maroniu prin apăsare CARNEA: destul de tare în pălărie, tare și fibroasă în picior, cu gust plăcut; albicioasă sau gălbuie, în contact cu aerul capătă încet nuanțe rozii, vineții, ruginii sau cenușii, ulterior înnegrindu-se

TOXICITATE: consumată în stare crudă sau insuficient gătită, poate genera stări de greață, vărsături, intoxicații gastrointestinale, diaree, amețeli, datorită consumului de acid xerocomic BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început semisferic, convex, apoi aplatizat, de 3-9 (15) cm diametru; cuticula este la început fin catifelată, galben-limonie, galben-portocalie, galben-oliv, ulterior gălbui-maronie, portocaliu-maronie până la maronie, ușor încrețită, la maturitate și pe vreme uscată adesea neregulat crăpată

TUBURILE: până la 3 cm lumgime; porii mici, circulari, la început palid gălbui, apoi apoi galben-oliv, ocru-maronii, se colorează în cenușiu-violet prin apăsare PICIORUL: la început adesea îngroșat în jumătatea inferioară, galben ca lămâia, apoi ± cilindric, galben murdar, galben-ocru, acoperit cu granulații longitudinale galbene care devin maronii, apoi negricioase; are 3-10 (20) cm înălțime şi 1,5-2 (5) cm diametru

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi maturi

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 82
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 266

Amanita fulva

Orange-brown ringless amanita, Tawny grisette

Agaricus fulbus Fr. 1815, Amanita vaginata var. fulva (Fr.) Gillet 1874, Vaginata fulva (Fr.) A.H. Sm. 1949

Comestibilă condiționat

Amanitaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), numai dacă este gătită, în stare crudă otrăvitoare FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; creşte solitar sau împrăștiat, pe soluri acide, prin păduri, turbării, sub Pinus, Fagus; preferă solurile acide, terenurile mlăștinoase aflate la marginea pădurilor SPECII SIMILARE: Amanita vaginata, la care pălăria este cenușiu-maronie; Amanita ceciliae, la care pălăria este brun-gălbuie, brun-oliv; Amanita crocea, la care pălăria este roșie, iar piciorul are aspect de piele de șarpe

BAZIDIOCARPUL: iniţial în formă de ou, mai târziu conic-campanulat, la maturitate aproape aplatizat, de 4-7(10) cm diametru, evident lung striat pe margine, la centru ușor umbonat; cuticula netedă, portocalie, brun-ruginie, brun-portocalie, uneori brun-castanie, foarte rar cu resturi poligonale de văl LAMELELE: libere, dese, inegale; la început albe, apoi palid crem-albicioase PICIORUL: fără inel, albicios, gol pe dinăuntru, ușor floculos; neîngroșat la bază, cu volvă îngustă, albă, adesea palid maronie cu pete ruginii; înalt de 7-12(18) cm și gros de 4-15 mm

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi conici

►bazidiocarpi ovoidali

►bazidiocarpi emergenți din sol

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 287-288
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 127
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 35
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 252
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 202