Pluteus cervinus

Comestibilitate: mediocră

Pluteaceae

Bazidiocarpul: are 3-15 cm diametru, formă şi aspect foarte variabile; la început în formă de clopot, mai târziu convex până la aplatizat şi uneori uşor umbonat; cuticula uşor detaşabilă are colorit brun-roşcat, ocru-maroniu, cenuşiu-maroniu, maroniu închis, uneori albicios, mai închis la centru, netedă, acoperită de fibrile întunecate dispuse radial, vâscoasă pe vreme umedă Lamelele: libere, dese; la început albe, ulterior rozii Piciorul: cilindric, plin, fragil, fibros, dispus central, adeseori curbat; albicios, acoperit cu fibrile longitudinale maronii, de obicei îngroşat la bază; are înălţimea de 5-12 cm şi grosimea de 7-20 mm; se desprinde uşor de pălărie Fructificaţie: aprilie-noiembrie; cel mai frecvent poate fi găsită primăvara şi toamna Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în mici grupuri, pe buşteni, buturugi, rădăcini putrede de foioase (rar de conifere); este o specie întâlnită foarte frecvent în pădurile de foioase Specii similare: • Megacollybia platyphylla, ale cărei lamele sunt distanţate, piciorul este albicios sau cenuşiu, cu rizomorfe albe lungi la bază • Pluteus salicinus, care are partea inferioară a piciorului cu tentă verzuie sau albăstruie; pălăria de dimensiuni mai mici (3-6 cm) • Pluteus aurantiorugosus, care are pălăria auriu-roşcată sau portocalie, de dimensiuni mai mici (2-5 cm) • unele specii de Entoloma, la care lamelele sunt ataşate de picior şi nu se dezvoltă pe trunchiuri în putrefacţie • unele specii de Volvariella, la care lamelele sunt libere, dar care au la baza piciorului o volvă în formă de cupă Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt atacate de numeroase specii de diptere (Mycetophilidae, Trichoceridae, Drosophilidae, Sphaeroceridae, Platypezidae, Psychodidae, Asteiidae) Comestibilitate: mediocră; nu este o ciupercă foarte adesea culeasă pentru a fi folosită în gastronomie; carnea este moale, albă, compactă, cu un miros uşor de ridiche; poate fi tăiată în felii mari, sotată în ulei şi folosită astfel ca garnitură la friptură; poate fi fiartă la foc mic în unt până capătă un pic de culoare, condimentată cu puţină sare, adăugat lichid şi fiartă în continuare până scade lichidul; poate fi deshidratată şi folosită în stare uscată în diferite preparate; poate fi tăiată în bucăţi mari şi lăsată la marinat pentru a fi folosită mai târziu

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 67
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 173
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 25
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 166-167
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 181-182
●	Justo A., Minnis A. M., Ghignone S., Menolli Jr. N., Capelari M., Rodríguez O., Malysheva E., Contu M., Vizzini A. (2011). Species recognition in Pluteus and Volvopluteus (Pluteaceae, Agaricales): morphology, geography and phylogeny. Mycological Progress 10(4): 453–479
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 123, 139
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 120-121
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 130-131
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 56
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 207
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Webster J., Weber R. (2007). Introduction to Fungi. Third Edition. Cambridge University Press: 541