|
Bazidiocarpul: poate fi în formă de scoică, evantai, plămân, rinichi sau aproape semicircular; la început este convex, cu marginile răsucite înspre interior, ulterior aplatizat, cu diametrul de 2-10 cm; cuticula este netedă, de culoare deschisă, palid maronie, cenuşie, până la aproape albicioasă
Lamelele: decurente; dese, cu colorit albicios
Piciorul: foarte scurt, gros, poziţionat de obicei în lateral, acoperit de numeroase scvame; are 1-3 cm înălţime şi 5-15 mm grosime; de foarte multe ori rudimentar sau absent
Fructificaţie: mai-septembrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă imbricat, în păduri de foioase, atât pe trunchiuri vii, cât şi pe buşteni în descompunere, producând un putregai alb; mai rar fructifică în pădurile de conifere; preferă trunchiurile de fag (Fagus) şi stejar (Quercus)
Specii similare:
• Pleurotus ostreatus, care are pălăria mai închisă (gri-albăstruie, albăstrui-negricioasă, brun-cenuşie) şi fructifică mai târziu (octombrie-decembrie)
Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt atacate de larvele unor diptere (Mycetophilidae, Cecidomyiidae, Pediciidae, Keroplatidae, Psychodidae, Phoridae, Lonchaeidae, Chloropidae, Drosophilidae, Muscidae)
Importanţă: este cea mai cultivată specie a genului Pleurotus din Europa
Comestibilitate: este o specie comestibilă; carnea sa este albicioasă, moale şi elastică în pălărie
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu