Suillellus luridus

Lurid bolete

Boletus luridus Schaeff. 1774, Tubiporus luridus (Schaeff.) P.Karst. 1881

Comestibilă condiționat

Boletaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este bine fiartă, iar apa în care a fiert este aruncată pentru îndepărtarea toxinelor termosolubile FRUCTIFICAȚIE: iunie-noiembrie (fructifică după ploaie) ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat pe solurile calcaroase din pădurile de foioase, sub Quercus, Betula, Fagus, Carpinus; uneori, crește şi în pădurile de conifere, prin pajiști montane și fânețe în locuri umbrite SPECII SIMILARE: Neoboletus erythropus, care are

pălăria mai închisă la culoare (brun); piciorul este lipsit de reţea, fiind acoperit de numeroase puncte mici roşii; Rubroboletus satanas, a cărei pălărie este mai deschisă (alb-cenuşie), cu diametrul mai mare (până la 30 cm); Rubroboletus rhodoxanthus, care are pălăria cu colorit mai deschis (cenuşiu-albicios); piciorul găbui este acoperit de o reţea carmin; Suillellus queletii, al cărei picior este lipsit de reţea DĂUNĂTORII: carpozoamele sunt atacate de larvele de diptere, limacşi

TOXICITATE: se recomandă evitarea acestei ciuperci, deoarece consumată în stare crudă sau insuficient gătită, provoacă disconfort gastrointestinal; dacă totuși este consumată, este indicată evitarea consumului de alcool timp de 72 de ore de la ingerare, deoarece poate provoca intoxicaţii asemănătoare celor produse de ciupercile ce conţin coprină; carnea găbuie, se colorează imediat în albăstrui când este tăiată sau ruptă (ca urmare a conţinutului de acid variegatic şi acid xerocomic, care se oxidează în contact cu aerul)

BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început semisferic, convex, fin catifelat, ocru-portocaliu, brun-oliv, oliv-gălbui, ulterior aplatizat, în formă de pernă, cu nuanţe brun-purpurii, verzui-oliv, de 8-14 (20) cm diametru TUBURILE: libere; lungi de 10-25 mm, mai scurte înspre exterior, se albăstresc prin presare; porii mici, circulari, palid gălbui, apoi galben-oliv; prin rupere, la contactul dintre tuburi şi carnea pălăriei, apare o linie roşu-maronie caracteristică

PICIORUL: la început robust, apoi cilindric la cilindric-clavat, ocru, acoperit cu o reţea de linii roşii-albăstrui, ce formează celule alungite, cu aspect reticulat; are 8-14 cm înălțime şi 1-3 cm diametru

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi atacaţi de dăunători

Referinţe:
●	Assessorato alle attività produttive, agricoltura e alimentazione (2003). Funghi e ambienti della provincia di Venezia: 142-143
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 1-352
●	Camangi F., Stefani A., Sebastiani L., Lippi A., Petrucci P., Falaschi N. (2008). Etnomicologia – La Risorsa Fungo in Alta Valle del Vara la Valle del Biologico. CM Alta Valle del Vara e SSSA: 104-105
●	Demirel K., Uzun Y., Kaya A. (2004). Some Poisonous Fungi of East Anatolia. Turkish Journal of Botany 28: 215-219
●	Fodor E. (2013). Linking biodiversity to mutualistic networks - woody species and ectomycorrizal fungi. Annals of Forest Research 56(1): 53-78
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 34
●	Greville R.K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 404
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Karsten P.A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk Haft.37: 8
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Edizione digitale: 1-351
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 1-381
●	Nelsen S.F. (2010). Bluing components and other pigments of Boletes. Fungi 3(4): 11-14
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 571
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 268
●	Schäffer J.C. (1774). Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae. Erlangae, Apud J.J. Palmium. Tom III: 78
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 274