Cyathus striatus

Comestibilitate: necomestibilă

Agaricaceae

Bazidiocarpul: iniţial în formă de degetar, mai târziu de cupă sau de trompetă; este acoperit la început de un văl (epifragmă) alb care se rupe la maturitate şi favorizează răspândirea sporilor; peridia tare, de 10- 16 mm înălţime, 6-8 mm diametru, este la exterior maroniu-roşcată, ruginie şi acoperită de peri deşi, iar la interior striată longitudinal, lucioasă, albă la exemplarele tinere, mai târziu cenuşie Gleba: exemplarele tinere au mai multe adâncituri cu aspect lenticular, care ulterior se scindează în 12-16 peridiole discoidale, gri, cu diametrul de 1-1,5(2) mm, acoperite de o membrană (tunică) albă, fiind ataşate de bazidiocarp prin cordoane lungi, elastice, de micelii (funiculi) cu colorit alb; privite de deasupra, peridiolele au aspectul unor ouă dintr-un cuib de pasăre Piciorul: este absent Fructificaţie: iunie-decembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă în grupuri compacte sau împrăştiat pe fragmentele de lemn căzute aflate în descompunere de pe solul pădurilor, buturugi, crenguţe (în special de Quercus, dar şi de Pinus, Fagus, Alnus), conuri de Abies; preferă habitatele umede de la marginea pădurilor, locurile umbrite, rariştile de pădure Specii similare: • Cyathus stercoreus, care are bazidiocarpul în formă de pocal; peridiolele negre, sunt lipsite de tunică; se dezvoltă în special pe soluri îmbogăţite cu gunoi de grajd sau pe excrementele animalelor • Cyathus olla, care are bazidiocarpul în formă de pocal sau de cupă; peridiolele mai mult sau mai puţin turtite, sunt cenuşii, de 3-4 mm diametru • Crucibulum crucibuliforme, care are bazidiocarpul în formă de cupă; peridiolele, în număr de 5-8, sunt gălbui-albicioase

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Cruz R. H. S. F., Assis N. M., Silva M. A., Baseia I. G. (2014). Revision of the genus Cyathus (Basidiomycota) from the herbaria of northeast Brazil. Mycosphere Online - Journal of Fungal Biology 5(4): 531-540
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 212
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Gasteromycetes. Version 2.0: 31-32
●	Gray S. F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 587
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 459
●	Kirschbaum C. L. (1869-1870). Jahrbücher des Nassauischen Vereins für Naturkunde. Wiesbaden: 38
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 222
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 286
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 46-47
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 305
●	Willdenow C. L. (1787). Florae Berolinensis Prodromus: secundum Systema Linneanum Ab Illustr. Viro ac Eq. C. P. Thunbergio emendatum conscriptus.: cum Tabulis VII. aeri incisis. Berolini: Impensis Wilhelmi Viewegii: 399