Russula adusta

Winecork brittlegill

Agaricus adustus Pers. 1801, Omphalia adusta (Pers.) Gray 1821, Russula nigricans Fr. 1838

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), cu valoare alimentară foarte redusă, poate cauza tulburări gastro-intestinale în urma consumului FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, cel mai adesea pe solul pădurilor de conifere (sub Picea abies), uneori şi a celor de amestec SPECII SIMILARE: Russula densifolia, care are lamelele mai dese; prin rupere, se înroşesc, ulterior se înnegresc; Russula albonigra, care are lamelele groase, distanţate;

prin rupere, se înnegresc direct, fără a se mai înroşi în prealabil BAZIDIOCARPUL: cărnos, iniţial convex, apoi aplatizat, uşor adâncit la centru, dur, casant, cu diametrul de 5-12 (15-20) cm; cuticula lucioasă, netedă, alb murdar, crem, bej-maronie, apoi maronie, mai închisă la culoare în zona centrală, la maturitate negricioasă, greu separabilă (până la 1/3-1/4 din rază)

CARNEA: foarte tare, albicioasă, nu foarte gustoasă, emană prin rupere un miros puternic de butoi vechi şi se colorează în cenuşiu după o lungă perioadă de timp DĂUNĂTORII: în interiorul corpurilor de fructificaţie se dezvoltă larvele unor specii de diptere

LAMELELE: adnate; distanțate, destul de groase; alb murdar, crem-albicioase; în timp, se înroşesc uşor, apoi se înnegresc PICIORUL: tare, cilindric; albicios, la maturitate se înnegrește; înalt de 4-6 (10) cm şi gros de 2-3 cm; prin tăiere, se colorează încet în palid roşiatic, apoi în gri şi ulterior în negru

Referinţe:
●	Bon M. (1988). Monographic key for European Russulae. Documents mycologiques 18(71-72): 7
●	Cooke M.C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 218
●	Fries E. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 350
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 73
●	Kibby G. (2001). Key to blackening species of Russula of section Compactae. Field Mycology 2(3): 95-97
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 100
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 169
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 32
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 205
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 132
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 459
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 281
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Singer R. (1932). Monographie der Gattung Russula. Beihefte zum Botanischen Centralblatt 49 (2): 365