Russula decipiens

Russula decipiens

Russula decipiens (Singer) Svrček 1967, Russula maculata var. decipiens Singer 1931

Otrăvitoare

Russulaceae

TOXICITATE: otrăvitoare; consumarea acestei ciuperci duce la apariția disconfortului gastro-intestinal FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă pe solul pădurilor de foioase, în special sub Quercus, uneori Carpinus SPECII SIMILARE: Russula vesca, la care cuticula nu acoperă în întregime pălăria la maturitate; Russula vinosopurpurea, la care cuticula este roșu-vineție, roșu-violet sau violet-maronie, uneori la centru cu pete crem; Russula cuprea, care are lamelele adnexe, palid ocru

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi aplatizat și ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-10 (14) cm; cuticula separabilă pe jumătate din rază, roșu-rozie, roșu-carmin, roșu-vineție, brun-roșcată, mai deschisă la culoare în centru (palid ocru, palid ocru-oliv) LAMELELE: adnate la ușor decurente; dese, bifurcate; la început crem, palid gălbui, apoi de un galben viu, la vârf cu tentă portocalie PICIORUL: inițial alb, apoi cu pete maronii la bază, înalt de 3-8 (14) cm şi gros de 10-25 mm

Bibliografie:
●	Bon M. (1998). Monographic key for European Russulae. Documents Mycologiques 18 (71-72): 1-125
●	Manic Ș. (2020). Contributions to the research on the genus Russula in the Mycobiota of Bessarabia. Acta Horti Botanici Bucurestiensis 46: 169-180
●	Pázmány D. (1992). Survey of Russula species from Transilvania. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca. vol.22: 31-60
●	Sarnari M. (2020). Monografia illustrata del Genere Russula in Europa. Tomo Primo. Associazione Micologica Bresadola 46: 1-799
●	Singer R. (1932). Monographie der Gattung Russula. Beihefte zum Botanischen Centralblatt 49(1): 205-380

Russula pseudointegra

Scarlet brittlegill

Russula pseudointegra

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: se dezvoltă pe solul pădurilor de foioase (sub Quercus, Fagus) SPECII SIMILARE: Russula rosea, la care cuticula este puțin sau aproape deloc detașabilă, roşie-stacojie până la rozie, adesea cu pete albicioase; Russula aurora, care are cuticula rozie, adesea crem la centru; Russula integra, care are cuticula maronie, cu nuanțe violet, purpurii, gălbui, verzui; Russula luteotacta, care are piciorul albicios, uneori cu tentă rozie, cu pete gălbui

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior aplatizat, de 3-7 (12) cm diametru; cuticula separabilă pe 1/3 din rază, rozie, roșie, roșie-portocalie, la maturitate albicioasă LAMELELE: puțin atașate de picior; crem-albicioase, apoi gălbui PICIORUL: cilindric, albicios; de 3-6 cm înălțime, 1-3 cm grosime CARNEA: tare, albă; cu miros slab de fructe

Bibliografie:
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 288

Russula minutula

Minute brittlegill

Russula rosea var. minutula (Velen.) Singer 1947

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dacă este gătită; cu interes gastronomic scăzut datorită rarității și a dimensiunilor mici FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de foioase (sub Fagus, Carpinus) SPECII SIMILARE: Russula nobilis, la care cuticula este de un roșu aprins sau rozie, iar carnea de sub cuticulă rozie; Russula aurora, care are cuticula rozie, înspre margine crem-rozie; Russula emeticicolor, al cărei picior

este albicios, uneori cu tentă rozalie, cu pete ocru la bază; Russula lilacea, care are de obicei cuticula cu nuanțe vișinii sau roz-violet; Russula silvestris, care are cuticula separabilă până aproape de centrul pălăriei, roșiatică, rozie, uneori la centru cu pete gălbui sau ocru-gălbui; Russula luteotacta, la care carnea se colorează în galben prin rupere, iar cuticula are colorit roșu ca mărul, roz, cu pete mari mai deschise la culoare CARNEA: fragilă; albicioasă, uneori rozie la marginea pălăriei; cu miros puternic de rozmarin în stare proaspătă

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior aplatizat, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 1-3 (4) cm; cuticula separabilă pe o treime din rază, roz-roșiatică, uneori mai deschisă la centru, cu zone albicioase sau crem

LAMELELE: ușor decurente; distanţate, subțiri, uneori bifurcate, fragile; inițial albiciose, apoi palid crem, uneori cu tentă roșiatică înspre marginea pălăriei PICIORUL: cilindric, ușor îngroșat la bază; albicios, uneori cu o ușoară tentă roșiatică la bază; de 1-5 cm înălțime și 4-10 mm grosime

Bibliografie:
●	Pázmány D. (1992). Survey of Russula species from Transilvania. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca. vol.22: 31-60

Aureoboletus gentilis

Gilded bolete

Boletus sanguineus var. gentilis Quél. 1884, Xerocomus gentilis (Quél.) Singer 1942

Comestibilă condiționat

Boletaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai dacă este gătită; carnea albă, elastică, palid rozie sub cuticulă, cu gust acidulat și miros slab de fructe, nu-și schimbă culoarea prin tăiere FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; creşte solitar, uneori în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase (sub Quercus, Fagus) SPECII SIMILARE: Xerocomellus chrysenteron, care are cuticula catifelată brună, brun-oliv, cenuşiu-brunie, găbui-roşcată, de obicei cu crăpături caracteristice; carnea de

sub cuticulă roşie (în special la exemplarele tinere); Xerocomus rubellus, care are cuticula, fin catifelată, cu nuanțe roşiatice, brun-roşcată, la maturitate adesea uşor crăpată; carnea din pălărie, se albăstreşte puţin prin rupere BAZIDIOCARPUL: inițial semisferic, apoi convex, de 3-7 (9) cm diametru; cuticula fin radial-fibriloasă, vâscoasă pe vreme unedă, roz-carmin, roșu-carmin, cenușiu-rozie, roșie carnee, purpurie, brun-roșcată, gri-maronie

TUBURILE: lungi de 4-8 mm, galben aurii, nu-și schimbă culoarea prin apăsare; porii mici, galben aurii

PICIORUL: alungit, galben, cu nuanțe roșiatice în partea inferioară; de 2-8 cm înalțime și 5-15 mm grosime

Bibliografie:
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 72
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327

Russula heterophylla

Greasy green brittlegill

Agaricus lividus Pers. 1801, Russula livida (Gillet) J. Schröt. 1889, Russula virginea Cooke & Massee, 1890

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar otrăvitoare dacă este consumată în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solurile uscate ale pădurilor de foioase (de preferință sub Quercus, Carpinus) și de conifere SPECII SIMILARE: Russula aeruginea, care are cuticula netedă, separabilă pe jumătate din rază, palid verzuie, verde-gri deschis, rar verde-oliv; Russula cyanoxantha, care are cuticula separabilă pe 1/3 din rază, cu colorit

foarte variabil (violet-negricios, violet-albăstrui, verzui, verzui-negricios, gălbui, gri-violet, ocru, până la maroniu deschis, adesea cu reflexe violet-verzui); Russula vesca, care are cuticula ușor separabilă, care nu acoperă până la margine pălăria, brun-ocru, brun-roșcată, roz-maronie, rareori verzuie; Russula virescens, care are cuticula catifelată, neseparabilă, palid verzuie, la maturitate acoperită cu numeroase plăci poligonale verzi-cenuşiu închis până la verde crud; Amanita phalloides, care are cuticula uneori cu nuanțe verzui la exemplarele tinere

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial globular, apoi aplatizat, la maturitate adâncit la centru, cu diametrul de 5-10 (12) cm; cuticula separabilă pe mai mult de jumătate din rază, la maturitate mai scurtă, neacoperind până la margine pălăria, verde-găbui, verde-oliv cu centrul maroniu, verde-maroniu, verzuie, galben-limonie cu centrul verzui

LAMELELE: ușor decurente, foarte dese; albe la crem-gălbui, ulterior cu pete ruginii PICIORUL: cilindric, de obicei subțiat la bază; alb, la maturitate cu pete ocru-gălbui, maronii; înalt de 3-6 cm şi gros de 1-3,5 cm

Bibliografie:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 276
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 220
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 172
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 287
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 169

Ganoderma resinaceum

Lacquered bracket

Fomes resinaceus (Boud.) Sacc. 1891, Ganoderma sessile Murrill 1902, Polyporus resinaceus (Boud.) Lapl. 1894

Necomestibililă

Polyporaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: parazită și saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, uneori imbricat, pe trunchiuri vii și pe lemn în descompunere (buşteni, buturugi, cioate) de Quercus, Fagus, Salix, Platanus, uneori și pe Crataegus, Acer, Carpinus, Populus, Tilia SPECII SIMILARE: Ganoderma applanatum, care are colorit brun-cenuşiu la brun-roşcat, iar marginea albă este mai îngustă; Ganoderma lucidum, care are piciorul

amplasat lateral; Fomitopsis pinicola, care are colorit gălbui-portocaliu cu marginea albă, ulterior brun-roşcat la brun închis sau negricios cu marginea portocalie BAZIDIOCARPUL: rotunjit, apoi bombat la reniform, cu diametrul 15-35 (45 cm), grosimea de 4-8 cm și adâncimea de 5-20 cm; suprafața superioară acoperită cu o crustă lucioasă, subțire și moale, la început gălbui-maronie, la maturitate ± concentric-zonată, castaniu-cărămizie, portocaliu-roșcată, cu o margine lată palid gălbuie, crem-gălbuie, acoperită cu praf sporifer maroniu

TRAMA: inițial moale, albă, ulterior tare, maronie, brun-roșcată COMESTIBILITATE: este folosită sub formă de pudră în ceaiuri și în cafea

HIMENOFORUL: sub formă de tuburi, lungi 8-20 mm; porii rotunzi, foarte mici (3-4 pe mm), albicioși, palid gălbui, apoi palid maronii, ocru-maronii, se colorează în maroniu prin apăsare PICIORUL: cel mai adesea absent; când este prezent, rudimentar și gros

Bibliografie:
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 277
●	Larivière R. (2013). Champignons comestibles de la forêt boréale. L'ABC de l'édition: 194
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 132

Lentinus arcularius

Spring polypore

Boletus arcularius Batsch 1783, Favolus arcularius (Batsch) Fr. 1913, Polyporus arcularius (Batsch) Fr. 1821

Necomestibilă

Polyporaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe lemn de foioase (ramuri căzute la pământ, cioate, trunchiuri în putrefacție), cel mai adesea pe stejar (Quercus) SPECII SIMILARE: Neofavolus alveolaris, la care porii au formă hexagonală, asemenea fagurilor de albine, iar piciorul este atașat marginal; Polyporus brumalis, care are cuticula brun închis și crește în special pe trunchiuri

putrede de mesteacăn (Betula) BAZIDIOCARPUL: inițial convexă, cu marginile răsucite înspre interior, apoi ușor adâncită la centru sau în formă de pâlnie, de 2-5 cm diametru; cuticula detașabilă, maronie sau brun-gălbuie, fine concentric hirsută PICIORUL: este poziţionat centrat sau ușor în lateral, de 1-4 cm înălţime şi 2-5 mm grosime, palid ocru, fin hirsut TRAMA: tare, albă, fibroasă, nu-și schimbă culoarea prin tăiere; porii sferici, mici (de 0,5-2 mm), neregulați, alungiți, inițial albicioși, apoi gălbui

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 563
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres:. 133

Oxyporus populinus

Maple polypore, Poplar bracket

Boletus populinus Schumach. 1803, Fomes populinus (Schumach.) Cooke 1885

Necomestibilă

Oxyporaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: parazită și saprofită; se dezvoltă imbricat, în grupuri de câteva exemplare, pe trunchiuri vii sau cioate de foioase (Fagus, Ulmus, Populus, Alnus, etc.) SPECII SIMILARE: Lentinus brumalis, la care porii sunt mai mari (2-3 pe mm); Polyporus varius, care are pălăria fin radiar-fibriloasă

BAZIDIOCARPUL: semicircular, concoidal, în formă de evantai, de 1-4 mm grosime, 3-7 (10) cm diametru, inițial cu suprafața superioară fin tomentoasă, apoi glabră, albă la crem, alb-cenușie la palid maronie, de obicei cu nuanțe ocru, adeseori acoperită cu alge sau mușchi verzui TUBURILE: stratificate, lungi de 2-4 mm, cu pori foarte mici mici (4-7 per mm), albicioși la galben pai TRAMA: este moale, albă la crem, pe vreme uscată tare și casantă

Referinţe:
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 47
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330

Agaricus urinascens

Macro mushroom

Agaricus macrosporus (F.H. Møller & Jul. Schäff.) Pilát 1951, Agaricus osecanus Pilát 1951

Comestibilă condiționat

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), în urma gătirii; exemplarele tinere poti fi consumate crude în salate FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar sau în grupuri, pe soluri calcaroase sau bogate în nutrienți, prin pajiști, rariști de pădure, margini de drumuri SPECII SIMILARE: Agaricus campestris, la care piciorul este albicios, cu un inel subţire, nepersistent; Agaricus xanthodermus, la care carnea albă, cu miros de fenol, se colorează imediat în galben prin rupere la baza

piciorului; Agaricus campestris, la care piciorul are un inel dublu, iar carnea din pălărie se îngălbenește prin rupere BAZIDIOCARPUL: la început semisferic, conic-convex, mai târziu plan-convex la aplatizat, de 10-20 (30-40) cm diametru; cuticula inițial ușor floculoasă, albă la crem, apoi netedă, ulterior fisurată în plăci piramidale,palid brun-gălbuie, ocru la centru, uneori pe margine cu resturi neregulate de văl

CARNEA: cu miros slab de migdale și gust plăcut de nuci, se colorează încet în roziu prin tăiere (mai ales la baza piciorului); se poate conserva prin uscarea feliilor tăiate

LAMELELE: foarte dese; inițial alb-rozii, palid rozii, cenușiu-lila, apoi brun-roșcat închis la brun închis PICIORUL: cilindric, adesea îngroșat la bază, grosier floculos dedesubt, cu inel lat (până la 30 mm diametru), gros; înalt de 5-10 cm și gros de 25-35 mm

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 32
●	Knudsen H. & Vesterholt J. (eds) (2008). Funga Nordica. Nordsvamp, Copenhagen: 1-966
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 272
●	Noordeloos M.E., Kuyper Th.W, Vellinga E.C. (eds) (2001). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema Publishers: 49-50
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327