Hygrocybe miniata

Comestibilitate: necomestibilă

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: la început convex, ulterior turtit, la maturitate cu marginile ondulate, fragil, cu diametrul de 10-35(45) mm şi marginea uşor striată; cuticula are colorit roşu-portocaliu, la maturitate mai deschisă la culoare (portocalie, portocaliu-gălbuie, ocru-gălbuie), adesea cu o zonă îngustă galben-portocalie pe margine, neseparabilă, higrofană, cu scvame extrem de fine vizibile pe vreme uscată Lamelele: adnate sau uşor decurente; inegale, distanţate, galben-portocalii Piciorul: este fragil, alungit, cu lungimea de 2-3 ori mai mare decât a diametrului pălăriei, roşu-portocaliu, cu nuanţe mai deschise la partea inferioară (galben-portocaliu); are 20-70 mm înălţime şi 2-6 mm diametru Fructificaţie: iunie-noiembrie Ecologie: creşte solitar sau în grupuri mici, pe sol, printre muşchii de pământ şi firele de iarbă de pe pajiştile montane umede, de la marginea pădurilor de conifere Specii similare: • Hygrocybe cantharellus, care are pălăria mai mică (6-20 mm diametru), iar lamelele sunt decurente cu colorit alb-gălbui • Hygrocybe coccinea, care are pălăria mai mare (20-60 mm diametru), cu colorit roşu-purpuriu, lamelele portocaliu-roşiatice şi piciorul mai gros (5-10 mm) • Hygrocybe conica, care are pălăria conică la început, cu vârful ascuţit, cu colorit roşu viu până la portocaliu-roşcat Comestibilitate: deşi considerată comestibilă, carnea fragilă şi dimensiunile reduse fac ca interesul gastronomic al acestei specii să fie extrem de scăzut

Bazidiocarpi tineri

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Arnolds E. (1986). Notes on Hygrophoraceae - VIII. Taxonomic and nomenclatural notes on some taxa of Hygrocybe. Persoonia 13(2): 137-160
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 202
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 105-106
●	Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 330
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 25
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 141
●	Kumar M., Harsh N. S. K., Prasad R. (2004). Conocybe apala (Fr.: Fr.) Arnolds, Helvella solitaria P. Karst. and Hygrocybe miniata (Fr.) P. Kumm.; three new mushrooms from India. Current Research in Environmental & Applied Mycology 4(1): 100-105
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 112
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 77
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 53
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 305
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 155
●	Scopoli G. A. (1772). Flora carniolica, exhibens plantas Carnioliae indigenas et distributas in classes, genera, species, varietates ordine linnaeano. Tomus II. Impensis Ioannis Pauli Krauss, Bibliopolae Vindobonensis: 442-443