Geastrum quadrifidum

Necomestibilă

Geastraceae

Bazidiocarpul: se dezvoltă la început sub pământ, fiind globulos, cu diametrul de 0,5-3 cm şi înălţimea de 1,5-5(8) cm, la maturitate ridicându-se deasupra solului, devenind stelat, ajungând la diametrul de 1,5-9 cm; exoperidia groasă, maroniu-purpurie, la maturitate se desface în 4 (rar 5-8) lobi în formă de stea, întotdeauna verticali; endoperidia este subţire, nereticulată, cenuşie-albăstruie, cu formă variabilă (ovoidă, globulară, neregulată), dezvoltată mai mult în înălţime decât în lăţime, scurt pedunculată (1-2 mm), cu înălţimea de 1-2 cm, diametrul de 5-8 mm, la partea superioară cu un singur orificiu (peristom) conic, fimbriat, înconjurat de o zonă circulară ocru-gălbuie (aree) Gleba: este albă şi tare la exemplarele tinere, devenind maronie şi sub formă de pulbere la maturitate Piciorul: mai mult sau mai puţin absent Fructificaţie: iunie-octombrie Ecologie: saprofită; creşte în pădurile mature de conifere (în special de molid), printre acele uscate de pe sol; preferă solurile calcaroase sau argiloase; rareori poate fi întâlnită în pădurile de foioase Specii similare: • Geastrum fornicatum, care are dimensiuni mai mari (6-9 cm înălţime), endoperidia maronie, iar peristomul este fără aree; se dezvoltă în păduri de foioase • Geastrum minimum, care are dimensiuni mai mici (1-3 cm diametru), iar exoperidia este divizată în 7-10 lobi dispuşi orizontal • Geastrum pectinatum, care are endoperidia mai lung pedunculată (3-4 mm), exoperidia este divizată în 7-9 lobi, iar peristomul este pectinat • Geastrum rufescens, care are endoperidia mai scurt pedunculată, exoperidia este divizată în 7-10 lobi fisuraţi, iar peristomul nu are aree • Geastrum fimbriatum, care are exoperidia divizată în 6-10 lobi cu vârfurile încovoiate sub bazidiocarp, iar peristomul este fimbriat • Geastrum coronatum, care are exoperidia divizată în 7-10 lobi dispuşi orizontal, iar peristomul este cu aree • Myriostoma colliforme, care are endoperidia cu mai multe orificii la partea superioară, sprijinită pe exoperidie prin 6-25 pedunculi

Referinţe:
●	Andersson U.-B. (2010). Jordstjärnor i Sverige 5. Fyrflikig jordstjärna, hög jordstjärna, hårig jordstjärna och sålljordstjärna. Svensk Botanisk Tidskrift 104(1): 38-43
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Gasteromycetes. Version 2.0: 13
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 301-302