Chanterelle, Girolle, Golden chanterelle
|
Cantharellus edulis Sacc. 1916, Craterellus cibarius (Fr.) Quél. 1888, Merulius cibarius (Fr.) Westend. 1857
|
COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă)
FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie; fructifică mai ales după perioadele cu precipitaţii abundente
ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă solitar, împrăştiat sau în grupuri (uneori numeroase) pe solurile acide din pădurile de conifere (Pinus, Picea, Abies) şi de foioase (în special Fagus, dar şi Betula, Quercus, Castanea, Populus); apare mai ales în etajul montan
IDENTIFICARE: suprafaţa fertilă sub forma unor lamele groase, groase, decurente
|
BAZIDIOCARPUL: cărnos, neted, cu diferite nuanţe de galben (palid gălbui, galben viu, galben-portocaliu până la portocaliu, palid galben-roziu), la început sferic, ulterior întins şi adâncit la centru, în formă de pâlnie, cu marginile neregulat ondulate şi diametrul de 3-9 (15) cm
HIMENOFORUL: format din nervuri decurente, groase, bifurcate, anastomozate, de culoare galbenă, cu aspect cutat
PICIORUL: cărnos, plin, de obicei îngustat la bază, scurt, robust, cu înălţimea de 3-6 cm şi grosimea de 5-20 mm
|
CARNEA: de culoare galbenă, tare, are miros plăcut de fructe (caise coapte) şi gust uşor piperat în stare crudă; poate fi gătită în multe feluri, pote fi murată, conservată cu sare, deshidratată pentru a putea fi folosită mai târziu; poate fi folosită la prepararea papricaşului, omletelor, supelor, ca ingredient în clătite, prăjită în ulei sau unt
DĂUNĂTORI: carpozoamele sunt atacate de larvele unor diptere (Culicoides, Drosophila)
|
SPECII SIMILARE: Hygrophoropsis aurantiaca, ale cărei lamele sunt decurente, repetat bifurcate, portocaliu deschis până la portocaliu aprins; Hydnum repandum, care are stratul himenal în formă de ţepi; Omphalotus olearius, care are lamelele neramificate; Lepista inversa, care are lamelele înguste, dese, şi decurente; Cortinarius orellanus, ale cărei lamele sunt distanţate, inițial palid gălbui şi acoperite de cortină, apoi roşiatice; Cortinarius rubellus, ale cărei lamele sunt adnexe, distanţate, inițial palid gălbui şi acoperite de cortină, ulterior brun-ruginii
|
►bazidiocarpi maturi
|
►bazidiocarpi tineri
|
Referinţe: | |
● | del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 45 |
● | Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 318 |
● | Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 33 |
● | Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 36 |
● | Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 336 |
● | Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 106 |
● | Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 93-94 |
● | Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 257 |
● | Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 542 |
● | Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 142 |
● | Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84 |
● | Yu-Cheng D., Tolgor B. (2009). Edible and Medicinal Fungi in Northeast China. Acta Botanica Yunnanica, Suppl.16: 113-114 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu