|
Bazidiocarpul: cărnos, tare; la început convex, cu marginile răsucite înspre interior, ulterior aplatizat, puţin adâncit la centru, cu diametrul de 5-10(15) cm; cuticula netedă, uneori cu aspect catifelat, are colorit variabil, ocru- roşcat, ocru-maroniu, brun-roşcat, portocaliu-maroniu, palid maroniu, uneori la centru cu o zonă circulară mai închisă la culoare; prin strivire, carnea se colorează la început în roşu, ulterior în maroniu
Lamelele: adnate până la uşor decurente; fragile, destul de dese, inegale, subţiri; au colorit albicios, palid-gălbui, galben-auriu; prin zdrobire, eliberează din abundenţă un latex lăptos, care în contact cu aerul devine bruniu (după circa 5-10 minute)
Piciorul: este neted, tare, plin, cu colorit mai deschis decât al pălăriei; înalt de 4-12 cm şi gros de 1-3 cm
Fructificaţie: iulie-noiembrie
Ecologie: ectomicorizantă; creşte în grupuri, solitar sau împrăştiat în păduri, la baza speciilor de conifere şi de foioase; preferă pădurile de foioase
Specii similare:
• Lactarius quietinus, care are diametrul mai mic (3-8 cm) şi pălăria concentric zonată; carnea, lipsită de miros, eliberează prin strivire un latex alb care se îngălbeneşte în contact cu aerul
Dăunători: carpozoamele sunt atacate de larve de diptere
Comestibilitate: este o specie comestibilă, în ciuda mirosului neplăcut de hering, miros care dispare prin gătire; carnea albicioasă şi tare, cu miros uşor piperat, este folosită uneori pe post de condiment
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu