|
Bazidiocarpul: la început semisferic, ulterior convex până la aplatizat, cu diametrul de 3-10(15) cm; cuticula este la început netedă cu aspect catifelat, mai târziu cu mici denivelări sau cu aspect pufos (acoperită cu o pruinozitate cenuşiu-albicioasă); are colorit ocru, palid maroniu, brun-cenuşiu, castaniu, brun-oliv, brun-roşcat, brun închis; carnea de sub cuticulă este roşiatică şi devine adesea vizibilă în urma atacului dăunătorilor
Tuburile: tuburile şi porii au colorit palid gălbui până la galben la exemplarele tinere, devenind ulterior galben-verzui, iar la maturitate oliv; uneori, tuburile şi porii se colorează în albastru prin strivire
Piciorul: cilindric, mai mult sau mai puţin îngroşat la bază; are colorit palid gălbui până la galben, cu o serie de pete fine roşiatice; are înălţimea de 3-8 cm şi diametrul de 1-3 cm
Fructificaţie: iulie-octombrie
Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar, împrăştiat sau în grupuri mici în păduri de foioase, parcuri, păduri de amestec; formează relaţii de simbioză mai ales cu rădăcinile de Fagus, Picea abies, mai rar cu cele de Quercus, Carpinus, Betula pendula, Ulmus, Pinus
Specii similare:
• Xerocomus subtomentosus, care are cuticula brun-oliv, neregulat crăpată la maturitate; carnea de sub cuticulă are culoare galbenă
Comestibilitate: mediocră; sunt considerate comestibile exemplarele foarte tinere, la care este consumată carnea din pălărie, după îndepărtarea stratului porifer; prezintă un interes culinar foarte redus
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu