Amanita regalis

Brown fly agaric, King fly agaric

Amanita muscarius var. regalis Fr. 1821

Otrăvitoare

Amanitaceae

TOXICITATE: consumul acestei ciuperci duce la apariţia sindromului panterian, datorită conţinutului de muscimol și acid ibotenic FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie SPECII SIMILARE: Amanita caesarea, la care pălăria nu are resturi albicioase de văl; Amanita rubescens, la care carnea se înroșește prin rupere ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă pe solul pădurilor umede de molid (Picea abies) din zona montană, uneori și în pădurile de foioase

BAZIDIOCARPUL: inițial în formă de ou, mai târziu plan-convexă, cu diametrul de 7-10 (20) cm; cuticula este brună, brun-gălbuie, brun-cenușie, cenușie, acoperită cu resturi de văl gălbui, pufoase LAMELELE: libere; la început albe, apoi palid gălbui PICIORUL: alb, tomentos-fibrilos, înalt de 10-25 cm și gros de 1,5-2 cm; la bază bulbos și cu resturi de volvă galbene fragmentate în inele circulare, cu un inel albicios cu marginea galbenă

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
●	Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26)
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 203