Clitopilus prunulus

Miller, Sweetbread mushroom

Agaricus prunulus Scop. 1772, Paxillus prunulus (Scop.) J.E. Lange 1940, Pleuropus prunulus (Scop.) Murrill 1917

Comestibilă cu precauție

Entolomataceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar trebuie culeasă cu precauție datorită riscului de confuzie cu alte ciuperci otrăvitoare; este adesea căutată și apreciată la fel de mult ca speciile comestibile de hribi (Boletus); se recomandă culegerea exemplarelor proaspete FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă sau saprofită; crește solitar sau în grupuri (uneori numeroase), pe solul pădurilor de foioase sau de amestec (prin rariști, sub tufărișuri, la marginea drumurilor forestiere)

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial convex, cu marginile răsucite înspre interior, apoi plan-convex, ulterior adâncit la centru, la final infundibuliform, cu marginea ondulată sau lobată și diametrul de 4-12 cm; cuticula netedă, ușor separabilă, catifelată, pruinoasă, vâscoasă pe vreme umedă, albicioasă, alb-cenușie, alb-gălbuie LAMELELE: decurente, ocazional adnate; dese, ușor detașabile, subțiri, bifurcate, iniţial albe, apoi rozii PICIORUL: cilindric sau îngroșat la bază, adesea excentric, înalt de 2-6 cm și gros de 0,5-1,5 cm

CARNEA: albă, moale, cu gust și miros puternic și plăcut de aluat crud sau făină umedă (care dispare în urma gătirii); se poate prepara pane sau cu sos, se poate prăji și apoi servi cu pâine prăjită stropită cu zeamă de lămâie; poate fi conservată foarte bine prin uscare pentru a fi gătită mai târziu SPECII SIMILARE: Clitocybe rivulosa, care are pălăria mai mică (3-4 cm), lamelele albe cu pete rozii, piciorul mai scurt decât diametrul pălăriei, crește prin pajiști și

conține muscarină; Clitocybe dealbata, care are pălăria mai mică (2-4 cm), albicioasă cu nuanțe violacee sau rozii, crește prin pajiști și conține muscarină; Clitocybe phyllophila, la care cuticula, albă sau alb-portocalie, nu este crăpată la maturitate; Calocybe gambosa, care fructifică mai devreme (primăvara); Entoloma sinuatum, care are un miros puternic de pepene; Inocybe geophylla, care are miros de pământ și lamelele adnexe

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 240-241
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 244
●	Bas C., Kuyper Th. W., Noordeloos M. E., Vellinga E. C. (1995). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-183
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 56
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 1-128
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 39
●	Laurent P. (2010). Les champignons. Les reconnaître et les trouver. Éditions Sud Ouest: 1-128
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 234
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa. Oradea: 100
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 134
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 154-155
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 377
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 310
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 199
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 214