Cystoderma amianthinum

Comestibilitate: necomestibilă

Agaricaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, campanulat, mai târziu întins, uşor umbonat la centru, uneori încreţit, adesea cu marginile franjurate, cu diametrul de 2-5 cm; cuticula este uniform fin granulată, gălbui-portocalie, ocru-portocalie Lamelele: adnate, apoi adnexe; dese, inegale, la început albe, ulterior crem, palid-gălbui Piciorul: cilindric; de culoarea pălăriei; este acoperit de o peliculă albicioasă cu aspect granular; ajunge la 3-7 cm înălţime şi 3-8 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, pe solurile acide din pădurile de conifere (sub Picea abies, Abiea alba, Pinus), în perniţele de muşchi din luminişuri Specii similare: • Cystoderma granulosum, care are pălăria de culoare mai închisă (cărămizie, brun-ruginie, portocaliu-maronie), acoperită cu numeroase granule mici • Cystodermella cinnabarina, care are pălăria de culoarea cinabrului, portocaliu-ruginie, roşu-cărămizie; piciorul este acoperit cu scvame mici portocaliu închis Comestibilitate: carnea este subţire, gălbuie, cu miros neplăcut de mucegai; deşi se spune că ar fi comestibilă, consumul aceste specii trebuie făcut cu precauţie

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 154
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 212

Tricholomopsis rutilans

Comestibilitate: necomestibilă

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: cărnos, iniţial convex, ulterior campanulat, mai târziu aproape aplatizat, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula palid gălbuie este acoperită cu fibrile dese brun-ruginii; la maturitate, cuticula se fisurează concentric, separându-se în scvame mari, erecte Lamelele: adnate; dese, inegale, serate, cu colorit gălbui la început, galben-aurii ulterior Piciorul: cilindric; este alb-gălbui, acoperit cu fibrile fine, dese, brun-purpurii; ajunge la 4-12 cm înălţime şi 10-20 mm grosime Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri mici pe trunchiuri putrede, buşteni de conifere (Picea abies, Pinus) Specii similare: • Tricholomopsis decora, care are pălăria de culoare mai deschisă, galben-aurie • Gymnopilus sapineus, care are pălăria mai mică (2-8 cm), găbui-portocalie până la brun-roşcată, fin scvamoasă Dăunători: larvele unor specii de diptere se hrănesc pe bazidiocarpi (Mycetophilidae) Comestibilitate: carnea este palid gălbuie, cu gust uşor amar şi miros slab de mucegai; nu se recomandă consumarea acestei specii

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 90
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 128
●	Kalamees K. (2011). Checklist of the species of the genus Tricholomopsis (Agaricales, Agaricomycetes) in Estonia. Folia Cryptogamica Estonica 48: 13-15
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 110
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 113
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 195
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Hygrophoropsis aurantiaca

False chanterelle

Cantharellus aurantiacus (Wulfen) Fr. 1821

Comestibilă nerecomandată

Hygrophoropsidaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai gătită; nerecomandată FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri în păduri, pe cioate, trunchiuri în descompunere, buşteni de conifere (mai rar de foioase), producând un putregai brun; apare mai ales în zona montană SPECII SIMILARE: Cantharellus cibarius, la care pălăria este mai cărnoasă, mai deschisă la culoare (cu nuanţe gălbui); himenoforul este format din lamele mai groase,

anastomozate, cu aspect cutat; Omphalotus olearius, care creşte pe buşteni de foioase, în buchete formate din numeroase exemplare și are himenoforul format din lamele decurente, nebifurcate; Paxillus involutus, care are pălăria gălbui-maronie, cenuşiu-maronie, cu margini puternic răsucite înspre interior; himenoforul este format din lamele decurente, inegale, anastomozate; Lepista flaccida, care are pălăria cu colorit mai palid, portocaliu-maronie deschis, palid roziu-maronie; himenoforul este format din lamele decurente, inegale

TOXICITATE: consumul aceste ciuperci, poate provoca neplăceri gastrointestinale BAZIDIOCARPUL: iniţial convex până la aplatizat, cu marginile răsucite înspre interior, apoi adâncit central, în formă de pâlnie, cu diametrul de 2-8(15) cm; cuticula catifelată, cu colorit viu, galben-portocaliu, portocaliu-roşiatic, cu nuanţe maronii

HIMENOFORUL: constituit din nervuri decurente, subţiri, repetat bifurcate, cu nuanţe mai vii decât ale pălăriei PICIORUL: cilindric, cu colorit asemănător cu al pălăriei; are înălţimea de 3-5 cm şi grosimea de 5-10 mm DĂUNĂTORII: au fost observate larve de diptere care se hrăneau în interiorul carpoforilor (Mycetophilidae)

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 10
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 117
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 219
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 103
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 182
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Hygrophorus pudorinus

Comestibilitate: mediocră

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: cărnos, la început convex, apoi campanulat până la plan-convex, cu diametrul de 3-12 cm; cuticula subţire, separabilă, cu nuanţe rozii (palid roziu-carneu, roz-portocaliu deschis, crem-roziu), este netedă pe vreme uscată şi vâscoasă pe vreme umedă; carnea este rozalie sub cuticulă Lamelele: subdecurente, apoi adnate; dese, subţiri, inegale, cu aspect ceros; iniţial albe, ulterior crem-rozii Piciorul: subţiat la vârf, cu porţiunea îngroşată adesea îngropată în sol, crem-albicios; ajunge la 5-12 cm înălţime şi 20-30 mm grosime Fructificaţie: martie-octombrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri pe solurile pădurilor de conifere (în special sub Abies alba, Pinus) Specii similare: • Hygrophorus russula, care are pălăria cu nuanţe roşiatice până la rozii, adeseori cu dungi sau pete mai întunecate; creşte în păduri de foioase • Hygrophorus poetarum, care are pălăria palid portocalie până la portocaliu-maronie; creşte în păduri de foioase • Hygrophorus nemoreus, care are pălăria palid portocalie, cu fibrile radiale mai închise la culoare; creşte în păduri de foioase • Hygrophorus eburneus, care are pălăria de culoare albă, foarte vâscoasă; lamelele sunt decurente Comestibilitate: este considerată comestibilă, de o calitate mediocră datorită mirosului de răşină; carnea este tare, albă, cu gust acru; pot fi consumate exemplarele tinere, după îndepărtarea cuticulei şi fierbere

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 322
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 143
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 71
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 294
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 152
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 228

Tricholoma ustale

Burnt knight

Agaricus ustalis Fr. 1818, Gyrophila ustalis (Fr.) Quél. 1886

Otrăvitoare

Tricholomataceae

TOXICITATE: otrăvitoare; de evitat FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici pe solurile pădurilor de foioase (în special sub Fagus, ocazional sub Quercus, Carpinus) SPECII SIMILARE: Tricholoma albobrunneum, care are pălăria brun-roşcată, acoperită cu fibrile fine dispuse radial; creşte pe solul pădurilor de conifere; Tricholoma imbricatum, care are pălăria brun închis, fin scvamoasă; creşte în păduri de conifere; Tricholoma populinum, care

are lamelele albicioase la început, brun-roşcate ulterior; se dezvoltă mai ales sub Populus; Tricholoma stans, care are pălăria cu colorit brun-roşcat, uşor striată pe margine; creşte pe solul pădurilor de conifere BAZIDIOCARPUL: iniţial campanulat, apoi conic până la convex-aplatizat, cu diametrul de 3-10 cm, cu marginea ondulată; cuticula, separabilă, mai închisă la centru (portocaliu-maronie, portocaliu-ruginie, castanie, brun-roşcată) şi mai deschisă înspre margine (ocru-gălbuie, gălbui-roşcată), vâscoasă pe vreme umedă

CARNEA: fibroasă, albă, cu gust uşor amar, poate conţine acid ustalic şi derivaţi ai acestuia, care, în urma ingerării, pot cauza disconfort gastro-intestinal, stări de vomă, diaree

LAMELELE: adnate până la adnexe; mai mult sau mai puțin aglomerate, inegale, iniţial crem-albicioase, ulterior palid maronii acoperite cu mici pete ruginii PICIORUL: cilindric, oarecum îngroşat la bază; crem-albicios, fin fibrilos longitudinal, cu pete ruginii; de 3-9 cm înălţime şi 10-25 mm grosime

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Duffy T.J., Wood M.G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 119
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 88
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 178
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 150
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 191

Tricholoma terreum

Dirty tricholoma, Grey knight

Agaricus terreum (Schaeff.) P. Kumm. 1871, Gymnopus myomyces (Pers.) Gray 1821

Comestibilă condiționat

Tricholomataceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dacă este gătită TOXICITATE: consumul aceste ciuperci pentru o lungă perioadă de timp, poate duce la apariția rabdomiolizei FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere (în special sub Pinus, Picea abies) CARNEA: carnea fragilă, se rupe uşor; este albicioasă, cu gust plăcut; tăiate în bucăţi mici, pălăriile pot fi folosite la prepararea omletelor

BAZIDIOCARPUL: iniţial convex, mai târziu conic până la aplatizat, uşor umbonat la centru, de 4-10 cm diametru; cuticula, separabilă de carne, cenuşie, cu tentă violacee la început, ulterior gri-maronie, este acoperită de fibrile fine dispuse radial, ce-i conferă un aspect mătăsos; carnea este cenuşie sub cuticulă LAMELELE: adnexe; distanţate, groase, inegale, iniţial albe, ulterior palid cenuşii PICIORUL: este cilindric, neted, gol pe dinăuntru la maturitate; alb până la palid cenuşiu, de 3-8 cm înălţime şi 10-15 mm grosime

SPECII SIMILARE: Tricholoma pardinum, care are pe pălărie scvame mari, negricioase, dispuse concentric; Tricholoma orirubens, care are pălăria cu fibrile întunecate dispuse radial, iar lamelele albe se înroşesc prin apăsare; Tricholoma saponaceum, care are cuticula netedă pe vreme uscată, lipicioasă pe vreme umedă, cu colorit foarte variabil, iar carnea, prin rupere, eliberează un miros puternic de săpun; Tricholoma portentosum, care are cuticula palid cenuşie, cu fibrile fine brun-cenuşii dispuse radial, iar lamelele sunt adnate;

Tricholoma argyraceum, care are cuticula cenuşiu-negricioasă, cu fibrile brun-cenuşii dispuse radial, iar lamelele albe, devin gălbui la maturitate și creşte în păduri de foioase; Tricholoma scalpturatum, care are cuticula palid cenuşie până la albicioasă, cu fibrile dese brun-gălbui dispuse radial și creşte în păduri de foioase; Tricholoma virgatum, care are pălăria gri-liliachie, acut umbonată, cu fibrile întunecate dispuse radial, iar lamelele sunt alb-cenuşii;

Tricholoma squarrulosum, care are cuticula cenuşie, cu fibrile dese brun-negricioase, iar piciorul este acoperit cu fibrile negricioase și creşte în păduri de foioase

DĂUNĂTORII: larvele unor diptere Mycetophilidae se hrănesc pe corpurile de fructificaţie

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 174
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 287
●	Chevassut G., Andary C., Rascol J.-P., Roussel J.L. (1987). Les meilleurs et plus toxiques champignons des Cévennes (Espinousse, Aigoual,...) et d'un peu toutes les montagnes méditerranéennes. Forêt Méditerranéenne 9(1): 23-28
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 81
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 129-130
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 177-178
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 176
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 117
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 162
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 114
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 21
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 116-117
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 237
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 223
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 193
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 369