Hygrophoropsis aurantiaca

False chanterelle

Cantharellus aurantiacus (Wulfen) Fr. 1821

Comestibilă nerecomandată

Hygrophoropsidaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai gătită; nerecomandată FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri în păduri, pe cioate, trunchiuri în descompunere, buşteni de conifere (mai rar de foioase), producând un putregai brun; apare mai ales în zona montană SPECII SIMILARE: Cantharellus cibarius, la care pălăria este mai cărnoasă, mai deschisă la culoare (cu nuanţe gălbui); himenoforul este format din lamele mai groase,

anastomozate, cu aspect cutat; Omphalotus olearius, care creşte pe buşteni de foioase, în buchete formate din numeroase exemplare și are himenoforul format din lamele decurente, nebifurcate; Paxillus involutus, care are pălăria gălbui-maronie, cenuşiu-maronie, cu margini puternic răsucite înspre interior; himenoforul este format din lamele decurente, inegale, anastomozate; Lepista flaccida, care are pălăria cu colorit mai palid, portocaliu-maronie deschis, palid roziu-maronie; himenoforul este format din lamele decurente, inegale

TOXICITATE: consumul aceste ciuperci, poate provoca neplăceri gastrointestinale BAZIDIOCARPUL: iniţial convex până la aplatizat, cu marginile răsucite înspre interior, apoi adâncit central, în formă de pâlnie, cu diametrul de 2-8(15) cm; cuticula catifelată, cu colorit viu, galben-portocaliu, portocaliu-roşiatic, cu nuanţe maronii

HIMENOFORUL: constituit din nervuri decurente, subţiri, repetat bifurcate, cu nuanţe mai vii decât ale pălăriei PICIORUL: cilindric, cu colorit asemănător cu al pălăriei; are înălţimea de 3-5 cm şi grosimea de 5-10 mm DĂUNĂTORII: au fost observate larve de diptere care se hrăneau în interiorul carpoforilor (Mycetophilidae)

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 10
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 117
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 219
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 103
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 182
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84