Tricholoma terreum

Comestibilitate: bună

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, mai târziu conic până la aplatizat, uşor umbonat la centru, de 4-10 cm diametru; cuticula, separabilă de carne, cenuşie, cu tentă violacee la început, ulterior gri-maronie, este acoperită de fibrile fine dispuse radial, ce-i conferă un aspect mătăsos; carnea este cenuşie sub cuticulă Lamelele: adnexe; distanţate, groase, iniţial albe, ulterior palid cenuşii; au lungimi diferite Piciorul: cilindric, neted, gol pe dinăuntru la maturitate; alb până la palid cenuşiu, de 3-8 cm înălţime şi 10-15 mm grosime Fructificaţie: iulie-octombrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere (în special sub Pinus, Picea abies) Specii similare: • Tricholoma pardinum, care are pe pălărie scvame mari, negricioase, dispuse concentric • Tricholoma orirubens, care are pe pălărie fibrile întunecate dispuse radial; lamelele, de culoare albă, se înroşesc prin apăsare • Tricholoma saponaceum, care are cuticula netedă pe vreme uscată, lipicioasă pe vreme umedă, cu colorit foarte variabil; prin rupere, carnea eliberează un miros puternic de săpun • Tricholoma portentosum, care are cuticula de culoare palid cenuşie, acoperită cu fibrile fine brun-cenuşii dispuse radial; lamelele sunt adnate • Tricholoma argyraceum, care are cuticula cu colorit cenuşiu-negricios, acoperită cu fibrile brun-cenuşii dispuse radial; lamelele albe, devin gălbui la maturitate; creşte în păduri de foioase • Tricholoma scalpturatum, care are cuticula palid cenuşie până la albicioasă, acoperită cu fibrile dese brun-gălbui dispuse radial; creşte în păduri de foioase • Tricholoma virgatum, care are pălăria gri-liliachie, acut umbonată, acoperită cu fibrile întunecate dispuse radial; lamelele sunt alb- cenuşii • Tricholoma squarrulosum, care are cuticula cu colorit cenuşiu, acoperită cu fibrile dese brun-negricioase; piciorul este acoperit cu fibrile negricioase; creşte în păduri de foioase Dăunători: larvele unor diptere Mycetophilidae se hrănesc pe corpurile de fructificaţie Comestibilitate: bună; carnea fragilă se rupe uşor; este albicioasă, cu gust plăcut; tăiate în bucăţi mici, pălăriile pot fi folosite la prepararea omletelor

  Referinţe:

●	Chevassut G., Andary C., Rascol J.-P., Roussel J. L. (1987). Les meilleurs et plus toxiques champignons des Cévennes (Espinousse, Aigoual,...) et d'un peu toutes les montagnes méditerranéennes. Forêt Méditerranéenne 9(1): 23-28
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 81
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 129-130
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 176
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 114
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 21
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 116-117
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 223
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 193