Tricholoma terreum

Dirty tricholoma, Grey knight

Agaricus terreum (Schaeff.) P. Kumm. 1871, Gymnopus myomyces (Pers.) Gray 1821

Comestibilă condiționat

Tricholomataceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dacă este gătită TOXICITATE: consumul aceste ciuperci pentru o lungă perioadă de timp, poate duce la apariția rabdomiolizei FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere (în special sub Pinus, Picea abies) CARNEA: carnea fragilă, se rupe uşor; este albicioasă, cu gust plăcut; tăiate în bucăţi mici, pălăriile pot fi folosite la prepararea omletelor

BAZIDIOCARPUL: iniţial convex, mai târziu conic până la aplatizat, uşor umbonat la centru, de 4-10 cm diametru; cuticula, separabilă de carne, cenuşie, cu tentă violacee la început, ulterior gri-maronie, este acoperită de fibrile fine dispuse radial, ce-i conferă un aspect mătăsos; carnea este cenuşie sub cuticulă LAMELELE: adnexe; distanţate, groase, inegale, iniţial albe, ulterior palid cenuşii PICIORUL: este cilindric, neted, gol pe dinăuntru la maturitate; alb până la palid cenuşiu, de 3-8 cm înălţime şi 10-15 mm grosime

SPECII SIMILARE: Tricholoma pardinum, care are pe pălărie scvame mari, negricioase, dispuse concentric; Tricholoma orirubens, care are pălăria cu fibrile întunecate dispuse radial, iar lamelele albe se înroşesc prin apăsare; Tricholoma saponaceum, care are cuticula netedă pe vreme uscată, lipicioasă pe vreme umedă, cu colorit foarte variabil, iar carnea, prin rupere, eliberează un miros puternic de săpun; Tricholoma portentosum, care are cuticula palid cenuşie, cu fibrile fine brun-cenuşii dispuse radial, iar lamelele sunt adnate;

Tricholoma argyraceum, care are cuticula cenuşiu-negricioasă, cu fibrile brun-cenuşii dispuse radial, iar lamelele albe, devin gălbui la maturitate și creşte în păduri de foioase; Tricholoma scalpturatum, care are cuticula palid cenuşie până la albicioasă, cu fibrile dese brun-gălbui dispuse radial și creşte în păduri de foioase; Tricholoma virgatum, care are pălăria gri-liliachie, acut umbonată, cu fibrile întunecate dispuse radial, iar lamelele sunt alb-cenuşii;

Tricholoma squarrulosum, care are cuticula cenuşie, cu fibrile dese brun-negricioase, iar piciorul este acoperit cu fibrile negricioase și creşte în păduri de foioase

DĂUNĂTORII: larvele unor diptere Mycetophilidae se hrănesc pe corpurile de fructificaţie

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 174
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 287
●	Chevassut G., Andary C., Rascol J.-P., Roussel J.L. (1987). Les meilleurs et plus toxiques champignons des Cévennes (Espinousse, Aigoual,...) et d'un peu toutes les montagnes méditerranéennes. Forêt Méditerranéenne 9(1): 23-28
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 81
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 129-130
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 177-178
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 176
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 117
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 162
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 114
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 21
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 116-117
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 237
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 223
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 193
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 369