Russula paludosa

Tall bog Russula

Russula integra var. paludosa (Britzelm.) Singer 1923

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), numai dacă este gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe solurile pădurilor de conifere, prin turbării, locuri mlăștinoase, printre pernițele de mușchi, mai ales printre tufele de Vaccinium myrtillus, în zona montană (sub Pinus, Picea) SPECII SIMILARE: Russula badia, care are pălăria roșu-castanie, negru-purpurie, iar carnea miroase a rășină;

Russula decolorans, care are pălăria portocaliu-maronie, roz-portocalie, roșu-portocalie, iar carnea se înnegrește ușor prin tăiere; Russula emetica, care are pălăria roșu-sângerie, iar carnea este roz sub cuticulă BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, apoi întins, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-17 cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 1/2 din rază, roșu-portocalie, portocaliu-ocru, uneori la centru crem-ocru

CARNEA: inițial tare, de culoare albă, apoi spongioasă, cu nuanțe cenușii; sub cuticulă este palid rozie până la roșiatică LAMELELE: adnexe la ușor decurente; iniţial albe, apoi palid ocru

PICIORUL: cilindric sau ușor îngroșat la mijloc; albicios, uneori cu nuanțe roșiatice; foarte lung în comparație cu diametrul pălăriei; înalt de 10-15 (20) cm şi gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 389
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 128
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Russula ochroleuca

Ochre brittlegill

Rusula citrina Gillet 1881, Russula granulosa Cooke 1888

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este gătită; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de conifere și de foioase SPECII SIMILARE: Russula claroflava, la care carnea din picior, albă, capătă prin rupere o ușoară tentă gri; Russula fellea, la care carnea emană prin tăiere un miros slab de compot de mere; Russula solaris, la care piciorul, alb, se colorează în galben-maroniu prin apăsare

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, adesea parțial îngropat în sol sau acoperit cu resturi vegetale, apoi plan-convex, adâncit la centru, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula ușor vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 2/3 din rază, limonie, galben-ocru, galben-albicioasă, mai târziu striată la margine LAMELELE: adnexe, foarte fragile; inițial albe, ulterior alb-cenușii PICIORUL: cilindric; alb, apoi alb-cenușiu, cu înălțimea de 4-8 cm și grosimea de 1-2,5 cm

CARNEA: albă, cu gust acru, poate fi conservată prin uscare

Referinţe:
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 224
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 537
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Hebeloma radicosum

Rooting poison pie

Agaricus radicosus Bull. 1784, Myxocybe radicosa (Bull.) Fayod 1889, Pholiota radicosa (Bull.) P. Kumm. 1871

Necomestibililă

Hymenogastraceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, prin păduri de foioase (mai ales sub Fagus, Quercus), pe solurile îmbogățite în azot de către dejecțiile mamiferelor (șoareci, bursuci etc.) SPECII SIMILARE: Hebeloma sinapizans, care are baza piciorul bulboasă și este lipsit de inel CARNEA: albicioasă, cu miros slab de migdale amare

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial semisferic, apoi convex și ulterior întins, cu diametrul de 2,5-11 (15) cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, crem, gălbui-maronie, palid ocru-maronie, cenușiu-maronie, acoperită cu scvame alipite LAMELELE: libere; dese, serate; inițial crem, mai târziu brun-ciocolatii PICIORUL: cilindric, fusiform, foarte lung radicant; cu inel membranos dublu, persistent, dedesubt scvamos, crem-maroniu; înalt de 3,5-15 (20) cm și gros de 0,6-2,5 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 246
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Dorling Kindersley Ltd., London: 1-304
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 383
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 221

Russula fellea

Geranium brittlegill, Geranium-scented Russula

Agaricus felleus Fr. 1821

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, ca urmare a gustului foarte amar; prin ingerare pot apărea tulburări digestive FRUCTIFICAȚIE: septembrie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de foioase (mai ales de Fagus), mai rar de conifere SPECII SIMILARE: Russula ochroleuca, la care cuticula este gălbuie, galben-limonie, separabilă pe 2/3 din rază CARNEA: amară, cu miros de compot de mere sau de Pelargonium; albă, apoi gălbuie

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior întins, cu diametrul de 4-6 (9) cm; cuticula palid gălbui-maronie, palid gălbui-ocru, gălbuie, mai deschisă înspre margine, separabilă la margine LAMELELE: adnexe; la început albicioase, crem deschis, apoi palid gălbui PICIORUL: inițial albicios, apoi crem, palid ocru; înalt de 2-7 cm și gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330

Russula densifolia

Crowded Russula, Reddening Russula

Russula nigricans var. densifolia (Secr. ex Gillet) Bataille 1908

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, datorită gustului foarte acru, care nu dispare prin gătire FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe soluri calcaroase, în special în pădurile de conifere, dar și în cele mixte sau de foioase SPECII SIMILARE: Russula adusta, care are lamelele groase distanțate, iar carnea, prin tăiere, se colorează încet în palid roşiatic, apoi în gri şi ulterior în negru; Russula albonigra, care are lamelele groase, distanţate,

iar carnea, prin tăiere, se colorează direct în negru BAZIDIOCARPUL: la început convex, apoi întins, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 3-8 (15) cm; cuticula alb murdar, palid maronie, palid gălbui-maronie, cenușiu-maronie, mai deschisă înspre margine, separabilă, la maturitate brun-negricioasă LAMELELE: adnate sau ușor decurente; dese, subțiri, inegale dar nebifurcate; albicioase, mai târziu crem; prin rupere, mai întâi se înroșesc, apoi, după mult timp, se înnegresc

CARNEA: groasă, cu gust acru; albicioasă, în secțiune se înroșește ușor, apoi se colorează în brun-cenușiu și în final înnegrește

PICIORUL: robust; albicios, se pătează cu timpul în maroniu; înalt de 3-6 cm și gros de 1-2 cm

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 90
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330

Russula decolorans

Copper brittlegill

Rusula rubriceps (Kauffman) Singer 1943, Russulina decolorans (Fr.) J. Schröt. 1889

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere, mai ales sub Picea abies printre tufele de afin SPECII SIMILARE: Russula aurea, care are piciorul și muchia lamelelor galben-limonii; Russula paludosa, la care cuticula este roșie ca zmeura, cu pete mari crem CARNEA: albă, prin tăiere se înroșește ușor, apoi se înnegrește

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi ușor adâncit la centru, cu diametrul de 5-11 cm; cuticula puțin separabilă pe 1/2 din rază, roz-portocalie, portocaliu-maronie, roșu-portocalie, cărămizie, purpurie LAMELELE: adnexe; inițial alb-gălbui, ulterior ocru, se înnegresc cu timpul la margine PICIORUL: cilindric sau ușor îngroșat la bază; alb, apoi cenușiu-negricios; înalt de 6-12 cm și gros de 1-2,5 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 387
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 285

Russula curtipes

Russula curtipes

Russula curtipes F.H. Møller & Jul. Schäff. 1935

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăștiat, pe solul pădurilor uscate de Fagus SPECII SIMILARE: Russula alutacea, care are lamelele groase, distanțate; Russula mustelina, care are lamelele dese, puternic bifurcate, crem-albicioase; Russula faginea, la care piciorul are pete ocru-maronii; Russula romellii, la care cuticula se separă pe 1/3 din rază, lăsând descoperită carnea galben-limonie

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi aplatizat și ulterior adâncit la centru, cu diametrul de 3-10 (12) cm; cuticula neseparabilă, roșu-vineție, roșu-maronie, cu colorit mai deschis în centru (ocru, verzuie) LAMELELE: adnate, fragile; crem, apoi ocru-gălbui, se colorează în maroniu la atingere PICIORUL: alb, ulterior ușor maroniu la bază; înalt de 3-6 cm și gros de 1-2,5 cm

Referinţe:
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327

Russula badia

Burning brittlegill

Russula friesii Bres. 1929

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, datorită gustului foarte piperat și a mirosului de rășină FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăștiat, pe soluri acide, sub conifere, în zona de munte SPECII SIMILARE: Russula integra, la care lamelele albe se colorează în ocru intens; Russula emetica, la care pălăria roșu-sângerie are carnea roșie sub cuticulă; Russula atropurpurea, la care piciorul alb, se colorează în cenușiu

BAZIDIOCARPUL: inițial cărnos, convex, mai târziu ușor adâncit la centru, cu diametrul de 6-15 cm; cuticula cu colorit roșu aprins, roșu-castaniu, roșu-vinețiu, negru-purpuriu, uneori decolorată (ocru, rozie, brun-roșcată cu pete), separabilă pe 1/2 din rază LAMELELE: fragile; albe, mai târziu ocru, uneori roșiatice la margine PICIORUL: cilindric, ușor îngroșat la bază; alb, adesea cu nuanțe vineții sau roșiatice; înalt de 4-9 cm și gros de 1,5-3 cm

Referinţe:
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330