Russula ochroleuca

Ochre brittlegill

Rusula citrina Gillet 1881, Russula granulosa Cooke 1888

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este gătită; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de conifere și de foioase SPECII SIMILARE: Russula claroflava, la care carnea din picior, albă, capătă prin rupere o ușoară tentă gri; Russula fellea, la care carnea emană prin tăiere un miros slab de compot de mere; Russula solaris, la care piciorul, alb, se colorează în galben-maroniu prin apăsare

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, adesea parțial îngropat în sol sau acoperit cu resturi vegetale, apoi plan-convex, adâncit la centru, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula ușor vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 2/3 din rază, limonie, galben-ocru, galben-albicioasă, mai târziu striată la margine LAMELELE: adnexe, foarte fragile; inițial albe, ulterior alb-cenușii PICIORUL: cilindric; alb, apoi alb-cenușiu, cu înălțimea de 4-8 cm și grosimea de 1-2,5 cm

CARNEA: albă, cu gust acru, poate fi conservată prin uscare

Referinţe:
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 224
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 537
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282