Phaeomarasmius erinaceus

Comestibilitate: necomestibilă

Inocybaceae

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi convex şi ulterior întins, adesea cu marginile mai mult sau mai puţin franjurate, cu diametrul de 1-1,5(4) cm; cuticula higrofană, pe vreme uscată maronie, ocru-roşcată, pe vreme umedă brun-roşcată, brun-ruginie, brun închis, este acoperită cu scvame moi, zbârlite, care se aseamănă cu ţepii unui arici; carnea subţire are colorit galben-maroniu Lamelele: adnate; distanţate, groase, inegale; la început palid galben-maronii, ulterior brun-roşcate Piciorul: cilindric, curbat, cu colorit mai închis decât al pălăriei, acoperit cu scvame scurte, dese; ajunge la 0,5-2 cm înălţime şi 1-3 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte în grupuri mici, pe crengi uscate, cioate, buşteni putrezi de Fagus sylvatica, Quercus, Betula pendula, Salix, Populus, Carpinus, din pădurile umede de foioase Specii similare: • Pholiota squarrosa, la care pălăria are diametru mai mare (3-12 cm); cuticula, cu colorit mai deschis (gălbui, galben-ocru), este acoperită cu scvame maronii cu vârful curbat, tari, erecte

  Referinţe:

●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 166
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 251

Meripilus giganteus

Bazidiocarpul: acoperit de fibrile fine dispuse radiar, iniţial cu colorit palid maroniu, ulterior, castaniu, brun-roşcat, ocru-maroniu, gălbui-roşcat, concentric zonat la maturitate, cu diametrul de 20-80 cm şi 1-4 cm grosime; sub formă de fragmente semicirculare dispuse etajat, de consistenţă lemnoasă, concrescute la bază, cu margini ondulate sau lobate Piciorul: foarte scurt, poziţionat în lateral Trama: la început este tare, crem-albicioasă, ulterior de un alb murdar şi cu consistenţă lemnoasă; formată din tuburi, lungi de 4-6 mm, nedetaşabile de pălărie; porii mici (3-6 pe mm), rotunzi, crem-albicioşi, se înnegresc imediat prin apăsare Fructificaţie: august-octombrie Ecologie: saprofită sau parazită; creşte în grupuri în formă de rozete, mănunchiuri (ce pot ajunge la 200 cm diametru şi 80 cm înălţime), imbricat, pe cioate de foioase, buturugi recent tăiate (în special de Fagus sylvatica), dar şi pe Abies alba, Pinus, Picea abies, Quercus, Ulmus, Alnus, Betula etc., provocând un putregai alb lemnului atacat Specii similare: • Grifolia frondosa, la care porii gri-albicioşi, decurenţi, nu se înnegresc prin apăsare; carpoforii, în formă de evantai, de 2-10 cm diametru, concresc în mănunchiuri de 15-60 cm diametru • Laetiporus sulphureus, la care carpoforii au colorit gălbui, galben-portocaliu; se dezvoltă la baza trunchiurilor de foioase • Bondarzewia mesenterica, la care porii crem-albicioşi, decurenţi, au aspect alveolar; carpoforii, în formă de evantai, concresc în mănunchiuri de 30-50 cm diametru; se dezvoltă parazit, pe trunchiuri de conifere, în zona montană • Polyporus umbellatus, la care carpoforii, mult mai mici (2-4 cm diametru), ombilicaţi, concresc în mănunchiuri cu diametrul de 10-40 cm • Polyporus squamosus, la care carpoforii, mult mai mari (8-40 cm diametru), reniformi sau în formă de evantai, sunt acoperiţi de scvame mari, maronii Dăunători: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere şi lepidoptere (Tineidae) Importanţă: există studii care au evidenţiat proprietăţile hemolitice şi citotoxice ale extractelor metanolice obţinute din corpurile de fructificaţie Comestibilitate: sunt considerate comestibile exemplarele tinere, care au carnea moale, groasă, cu textură fibroasă

bazidiocarpi maturi

bazidiocarpi atacaţi de dăunători

  Referinţe:

●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 82
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 59
●	Karaman M., Kaišarević S., Somborski J., Kebert M., Matavulj M. (2009). Biological activities of the lignicolous fungus Meripilus giganteus (Pers.: Pers.) Karst. Archives of Biological Science, Belgrade 61(4): 853-861
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 33-34
●	Roháček J., Ševčík J. (2013). Diptera associated with sporocarps of Meripilus giganteus in an urban habitat. Central European Journal of Biology 8(2): 143-167
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 113
●	Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165