Gyromitra perlata

Pigs Ears

Discina perlata (Fr.) Fr. 1849, Peziza perlata Fr. 1822

---

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dacă este bine gătită; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: primăvara devreme, odată cu topirea zăpezii; (martie) aprilie-mai, iunie-iulie în zona de munte ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici, în jurul buştenilor, cioatelor de conifere; la marginea pădurilor, în rarişti, tăieturi SPECII SIMILARE: Peziza repanda, care se dezvoltă în grupuri numeroase pe resturi de lemn; Rhizina undulata, care are până la 40 cm diametru

ASCOCARPUL: la început în formă de cupă sau de castron, mai târziu ± aplatizat, de 3-10 (15) cm diametru; suprafaţa superioară, zbârcită până la adânc brăzdată, ocru-gălbuie, maroniu-cafenie, brun-roşcată, mai târziu negricioasă mai ales înspre margini; suprafaţa inferioară albicioasă; marginile sunt ondulate; carnea este subţire (1-3 mm grosime), fragilă PICIORUL: uneori absent sau foarte scurt, de 0,5-1 (5) cm înălţime, 2-3 cm grosime, cu nervuri neregulate care se extind pe ascocarp

---

►ascocarpi maturi

►ascocarpi tineri

Referinţe:
●	Fries E. (1849). Summa vegetabilium Scandinaviae, seu Enumeratio systematica et critica plantarum quum cotyledonearum, tum nemearum inter Mare Occidentale et Album, inter Eidoram et Nordkap, hactenus lectarum, indicata simul distributione geographica. Sectio Posterior. Holmiae & Lipsiae: 348
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 276
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 50

Gyromitra gigas

Giants false morel, Snow false morel, Snow morel

Discina gigas (Krombh.) Eckblad 1968, Helvella gigas Krombh. 1834, Neogyromitra gigas (Krombh.) S. Imai 1938

---

COMESTIBILITATE: otrăvitoare, datorită conţinutului de monometilhidrazină; consumul poate provoca probleme hepatice, crampe stomacale, intoxicaţii grave FRUCTIFICAȚIE: martie-aprilie (mai) ECOLOGIE: saprofită, uneori micorizantă; creşte solitar pe solul pădurilor de amestec, pe marginea drumurilor forestiere, în tăieturi; în apropierea buştenilor, cioatelor de răşinoase SPECII SIMILARE: Gyromitra esculenta, Gyromitra infula, Morchella esculenta, Verpa bohemica

ASCOCARPUL: are formă variabilă, mai mult sau mai puţin ovoidală, cu margini aderente la picior; format din câteva pliuri mari, neregulat ondulate, netede, cu colorit cafeniu deschis, ocru-maroniu, brun-gălbui, cu nuanţe mai închise la maturitate; este gol pe dinăuntru, ajungând la un diametru de 4-10 (12) cm şi o înălţime de 3-10 cm PICIORUL: robust, gol pe dinăuntru; neted sau cel mai adesea neregulat brăzdat de şanţuri; albicios, pruinos, cu diametrul de 2-6 cm şi înălţimea de 3-8 cm

---

►ascocarpi maturi

►ascocarpi tineri

Referinţe:
●	Beug M. W., Shaw M., Cochran K. W. (2006). Thirty-Plus Years of Mushroom Poisoning: Summary of the Approximately 2.000 Reports in the NAMA Case Registry. Mcllvainea 16(2): 47-68
●	Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26)
●	Duffy T. J., Wood M. G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 80-85
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 107-108
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 272
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 62