Entoloma hirtipes

Toxicitate: otrăvitoare → tulburări gastrointestinale

Entolomataceae

Bazidiocarpul: la început conic-campanulat, ulterior convex şi umbonat la vârf, în cele din urmă aproape aplatizat, cu o proeminenţă bine definită în zona centrală şi diametrul de 3-6(9) cm; higrofan (cu colorit variabil în funcţie de gradul de hidratare), pe vreme umedă brun-sepia până la negricios, pe vreme uscată brun-cenuşiu până la brun-oliv; cuticula este de obicei radiar fibrilată Lamelele: iniţial adnate, de culoare albicioasă până la cenuşie, ulterior libere, roz murdar Piciorul: cilindric, fistulos, de culoare ocru, ocru-cenuşiu, longitudinal canelat, pruinos în zona superioară, tomentos-albicios la bază; are 7-10 cm înălţime şi 3-6 mm grosime Fructificaţie: primăvara-toamna Ecologie: se dezvoltă în grupuri, în zona montană, pe solul pădurilor de conifere, uneori şi de foioase Specii similare: • Entoloma vernum, care are pălăria cu diametrul mai mic (2-4 cm), cu aspect mătăsos şi colorit brun-negricios • Hygrophorus marzuolus, care are pălăria mai mare (până la 11 cm diametru) şi piciorul mai robust lipsit de rizomorfele albicioase Toxicitate: este o ciupercă toxică; carnea are gust neplăcut de făină râncedă şi miros de peşte

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 48
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 130

Tremella mesenterica

Necomestibilă

Tremellaceae

Bazidiocarpul: la exemplarele tinere, prezintă pliuri ondulate care-i dau aspect de creier, la maturitate devenind lobat sau profund plisat; pe vreme umedă este gelatinos, de culoare galben-aurie, galben-portocalie, alb-gălbuie; pe vreme uscată este tare, colorit portocaliu închis; are diametrul de 2-5 cm Himenoforul: suprafaţa fertilă este lobată Piciorul: este foarte scurt Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; creşte pe ramuri căzute de foioase, în crăpăturile din scoarţa arborilor (mai ales pe fag - Fagus, stejar - Quercus, frasin - Fraxinus excelsior), în păduri umede, producând un putregai alb Specii similare: • Dacrymyces palmatus, care se dezvoltă pe lemn de conifere şi care se aseamănă cu exemplarele tinere de Tremella mesenterica Importanţă: s-au făcut cercetări care au arătat că în corpurile de fructificaţie există o polizaharidă care are efect hipocolesterolemic Comestibilitate: deşi nu este considerată o specie comestibilă, chinezii o folosesc în alimentaţie; carnea este elastică, lipicioasă, inodoră şi insipidă

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Gregori A. (2013). Medicinal mushrooms native to Slovenia. Acta Biologica Slovenica. 55(2): 9-22
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 426-427
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 15
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 226
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 295
●	Pippola E., Kotiranta H. (2008). The genus Tremella (Basidiomycota, Tremellales) in Finland. Annales Botanici Fennici 45: 401-434
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 76-77
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Smith J. E., Rowan N. J., Sullivan R. (2002). Medicinal mushrooms: a rapidly developing area of biotechnology for cancer therapy and other bioactivities. Biotechnology Letters 24: 1839-1845

Lenzites betulina

Bazidiocarpul: neregulat ca formă, semicircular, reniform, în formă de evantai, uneori cu marginile ondulate, cu lungimea de 3-10 cm, lăţimea de 2-5 cm şi grosimea de 5-20 mm; suprafaţa superioară este tomentoasă până la dens păroasă, adesea radial crestat, concentric zonată, cu zone de culoare albicioasă, cenuşie, maronie, brun-gălbuie, exemplarele mature având uneori un colorit verzui datorită algelor Lamelele: distanţate sau destul de apropiate; albicioase până la alb-crem, tari, subţiri, cu înălţimea de 5-10 mm, dispuse radiar din zona de ataşament de substrat Piciorul: este absent Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; creşte solitar sau în grupuri (suprapuse), pe buşteni, butuci şi cioate în putrefacţie de foioase (mai ales pe Fagus, dar şi pe Quercus, Betula, Acer, Alnus, Cornus, Fraxinus), ocazional de conifere (Pinus), producând un putregai alb Specii similare: • Trametes versicolor, care are bazidiocarpul mai colorat şi himenoforul este porifer • Trametes hirsuta, care are bazidiocarpul neclar zonat, acoperit cu peri erecţi • Daedaleopsis confragosa, al cărui himenofor are porii alungiţi • Gloeophyllum sepiarium, al cărui bazidiocarp are culoarea brun-ruginie şi creşte pe lemn de răşinoase Dăunători: - pe carpofori, au fost observaţi adulţi de coleoptere din familiile Ciidae, Staphylinidae - au fost văzute pe corpurile de fructificaţie diferite specii micetobionte şi dendrobionte de acarieni

  Referinţe:

●	Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 40
●	Grand L. F., Vernia C. S. (2004). Fungi on Plants in North Carolina - Sorted by Host. North Carolina State University: 1-179
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 260
●	Lawrence J. F. (1982). A Catalog of the Coleoptera of America North of Mexico. Family: Ciidae. Fascicle 529-105. United States Department of Agriculture. Agricultural Research Service. Washington DC
●	Makarova O. L. (2004). Gamasid Mites (Parasitiformes, Mesostigmata), Dwellers of Bracket Fungi, from the Pechora-Ilychskii Reserve (Republic of Komi). Entomological Review 84(6): 667-672
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 140

Rhytisma acerinum

Tar spot

Melanosurus acerinus (Pers.) De Not. 1847, Melasmia acerina Lév. 1846, Xyloma acerinum Pers. 1794

Necomestibililă

Rhytismataceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: la început parazită pe frunzele vii (din primăvară până la căderea frunzelor), ulterior saprofită pe frunzele căzute (din toamnă, pe perioada iernii, până la eliberarea sporilor); este un agent patogen care se dezvoltă pe frunze de foioase (diferite specii de arţar - Acer); deşi parazită pentru o anumită perioadă a anului, nu este o specie care să dăuneze plantei-gazdă

STROMA: iniţial sub formă de pete mici verzi-gălbui, care ulterior se întind şi devin mai uşor vizibile, brun-negricioase cu contur galben, la maturitate de culoare neagră ca smoala şi un diametru de 15-20 mm; stromele sunt solitare, foarte rar putând fi văzute alipite IMPORTANȚĂ: se crede că apariţia şi frecvenţa cu care apare ar putea fi un indiciu vizual al calităţii aerului, al poluării reduse; se pare că germinarea ascosporilor este inhibată de prezenţa dioxidului de sulf din atmosfera marilor aglomerări urbane

Referinţe:
●	Alfieri S. A. Jr. (1977). Tar Spot of Maple. Division of Plant Industry. Florida Department of Agriculture & Consumer Services. Plant Pathology Circular No. 183
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Grand L. F., Vernia C. S. (2004). Fungi on Plants in North Carolina - Sorted by Host. North Carolina State University: 1-179
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
●	Pârvu M. (2010). Ghid practic de fitopatologie. Editura Presa Universitară Clujeană: 327
●	Webster J., Weber R. (2007). Introduction to Fungi. Third Edition. Cambridge University Press: 441-442

Exidia nigricans

Witches' butter

Exidia plana Donk 1966

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului, ori de câte ori umiditatea este ridicată ECOLOGIE: saprofită; creşte pe cioate, buturugi, ramuri căzute de foioase (Fagus, Salix, Fraxinus, Acer, Corylus, ocazional pe Quercus), foarte rar de conifere IDENTIFICARE: corpurile de fructificație se dezvoltă în asociaţii cu aspect de creier SPECII SIMILARE: Exidia glandulosa, Exidia pithya, Tremella mesenterica

BAZIDIOCARPUL: alipit de substrat; pe vreme umedă gelatinos, neregulat lobat, cenuşiu-negricios, brun-închis până la negru, adeseori translucid, uneori cu reflexe albăstrui, pe vreme uscată cu aspect de crustă; se prezintă în asociaţii cu aspect de creier formate din exemplare întrepătrunse, de 3-25 (30) cm diametru şi 5-10 (20) mm înălţime HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă este lucioasă și este acoperită cu verucozităţi fine, uneori vizibile doar sub lupă

---

Stereum hirsutum

Bazidiocarpul: în formă de pâlnie, evantai, semicircular, reniform, subţire, de consistenţă coriacee, elastic, întins pe substrat sau cu marginile răsucite; suprafaţa superioară este acoperită cu peri aspri, erecţi şi are colorit gălbui, cenuşiu-gălbui, cu zone concentrice, cu marginea galben-portocalie sau roşcată Trama: suprafaţa inferioară este lipsită de pori, netedă, de culoare palid gălbuie, galben-portocalie, ocru, brun-gălbuie Piciorul: lipseşte Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; creşte în grupuri, imbricat, pe ramuri căzute, buşteni, cioate, trunchiuri în descompunere de foioase (Quercus, Fagus, Carpinus, Alnus, Fraxinus, Betula, Populus, Castanea sativa, Aesculus hippocastanum, Acer, Tilia, Ulmus şi altele), producând un putregai albicios; uneori atacă şi viţa-de-vie (Vitis vinifera) ducând la apariţia aşa-numitei "esca", una dintre cele mai distructive boli ale viţei-de-vie; este o specie lignicolă, care a fost foarte des identificată pe elementele din lemn ale caselor (pereţi, grinzi de susţinere, scări, şindrilele de pe acoperiş), garduri, fiind un agent important ce contribuie la deteriorarea construcţiilor din lemn Specii similare: • Trametes versicolor, la care suprafaţa fertilă are numeroşi pori uşor vizibili • Lenzites betulina, la care suprafaţa fertilă este formată din lamele Dăunători: au fost observate exemplare adulte de diptere (Ditomyiidae, Mycetophilidae) pe carpofori Importanţă: cercetările au demonstrat că este o ciupercă ce conţine o serie de compuşi cu proprietăţi antimicrobiene

  Referinţe:

●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	Cojocariu A., Tănase C. (2010). Macromycetes identified on the construction wood of historical monuments from Moldavia and causes of their development. Journal of Plant Development 17: 63-68
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 64
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 265
●	Ranadive K. R., Belsare M. H., Deokule S. S., Jagtap N. V., Jadhav H. K., Vaidya J. G. (2013). Glimpses of antimicrobial activity of fungi from World. Journal on New Biological Reports 2(2): 142-162
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 91
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Spaulding P. (1961). Foreign Diseases of Forest Trees of the World: An Annotated List. Agriculture Handbook no.197. U.S. Department of Agriculture

Daedalea quercina

Oak mazegill, Mazegill fungus

Agaricus quercinus L. 1753, Lenzites quercina (L.) P. Karst. 1882, Striglia inzengae (Fr.) Kuntze 1891

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, imbricat, uneori întins pe substrat, pe buşteni, cioate, trunchiuri în descompunere de foioase (mai ales pe Quercus, mai rar pe Fagus, Juglans, Castanea sativa, Populus, Ulmus, Alnus), producând un putregai roşiatic SPECII SIMILARE: Daedaleopsis confragosa, la care suprafaţa poriferă are aspect labirintiform; Lenzites betulina, care are suprafaţa poriferă cu aspect lamelar

BAZIDIOCARPUL: semicircular sau în formă de consolă, evantai, de 5-20 (30) cm lungime, 4-12 cm lăţime, 2-5 cm grosime; are colorit variabil, iniţial gălbui-cenuşiu, bej-maroniu, ulterior brun, cu aspect lemnos; uneori este concentric zonat sau uşor pubescent HIMENOFORUL: sub formă de tuburi lungi de până la 4 mm, crem-albicioase la bej-maronii, labirintiforme până la lamelare (1-3 pe cm); la început, suprafaţa fertilă are aspect poros, mai târziu acestea formând fante alungite TRAMA: la început suberoasă, elastică, apoi foarte tare

---

Referinţe:
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 50
●	Grand L. F., Vernia C. S. (2004). Fungi on Plants in North Carolina - Sorted by Host. North Carolina State University: 1-179
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 398
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 84
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 253
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 139
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143

Diatrype disciformis

Stroma: în formă de disc, la început de culoare albicioasă, mai târziu negru-maronie până la negricioasă, cu diametrul de 1-3(5) mm; suprafaţa superioară este punctată de ostiolele periteciilor; stromele tinere sunt acoperite cu un strat gălbui, care mai târziu se rupe şi expune ostiolele Peritecia: are diametrul de 0,2-0,4 mm, culoarea neagră şi este dispusă pe unul sau două straturi în interiorul stromei Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; se dezvoltă apărând de sub scoarţă, rareori solitar, cel mai adesea în grupuri numeroase, pe crengi căzute la pământ de foioase (de obicei de Fagus, mai rar de Alnus, Corylus, Castanea) Specii similare: • Diatrype bullata, care are stromele de dimensiuni mai mari (4-8 mm diametru) • Melogramma bulliardii, ale cărei strome cresc mai ales pe ramuri de Corylus

  Referinţe:

●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Grand L. F., Vernia C. S. (2004). Fungi on Plants in North Carolina - Sorted by Host. North Carolina State University: 1-179
●	Rappaz F. (1987). Taxonomie et nomenclature des diatrypacées à asques octospores. Mycologia Helvetica 2(3): 285-648
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 30