Irpex lacteus

Comestibilitate: necomestibilă

Phanerochaetaceae

Bazidiocarpul: este întins-răsfrânt, coriaceu, membranos, concentric brăzdat, cu aspect vilos, de culoare albă până la crem, devenind gălbui în timp Himenoforul: sub formă de lame sinuoase sau de dinţi ascuţiţi, în număr de 2-3 pe mm; de cele mai multe ori are culoarea albă ca laptele; conţine numeroase cistide alungite, cilindrice Piciorul: bazidiocarpul este fără picior Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită şi ocazional parazită (pe trunchiuri vii); se dezvoltă în grupuri, imbricat, pe lemn de foioase (buşteni, ramuri căzute), producând un putregai alb Importanţă: - este o specie care ar putea fi folosită în industria textilă la decolorarea apelor uzate datorită capacităţii de a degrada hidrocarburile aromatice policiclice, unele vopsele sintetice - există cercetări care au stabilit că are proprietăţi antibacteriene, antimicrobiene şi fungicide

  Referinţe:

●	Ranadive K. R., Belsare M. H., Deokule S. S., Jagtap N. V., Jadhav H. K., Vaidya J. G. (2013). Glimpses of antimicrobial activity of fungi from World. Journal on New Biological Reports 2(2): 142-162
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 139
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Shin K.-S. (2004). The Role of Enzymes Produced by White-Rot Fungus Irpex lacteus in the Decolorization of the Textile Industry Effluent. The Journal of Microbiology 42(1): 37-41

Exidia glandulosa

Black jelly roll, Black witches' butter, Warty jelly fungus

Exidia duthieae Lloyd 1915, Exidia purpureocinerea MacOwan 1882, Tremella glandulosa Bull. 1791

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: saprofită; crește pe trunchiuri, buturugi, ramuri, tulpini Quercus; ocazional creşte şi pe alte specii de foioase Fagus, Betula, rareori pe conifere Pinus, Picea; este o specie ce colonizează foarte repede ramurile recent tăiate sau trunchiurile IDENTIFICARE: corpurile de fructificație negricioase, cu suprafața fertilă papiloasă, se dezvoltă pe lemn de esență tare

BAZIDIOCARPUL: sub forma unei mase neregulate, formată din numeroase exemplare care sunt vizibil separate unele de altele, mai rar alipite, cu diametrul de 3-10 (20) cm; alipit de substrat, gelatinos, lobat, neregulat ondulat, răsucit, cu aspect glandulos, uneori în formă de disc cu margini rotunjite, brun-negricios, negru-roşcat până la negru, cu diametrul de 1-2 (3) cm HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă este acoperită cu o serie de papile sau mici excrescenţe care sunt mai uşor vizibile sub lupă

---

Referinţe:
●	Fries E. (1822). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 2, Sect. 1. Lundæ, ex Officina Berlingiana: 224
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 77
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143

Flammulina velutipes

Comestibilitate: comestibilă

Physalacriaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, ulterior aplatizat, neted, cu colorit galben, galben-brun, brun- roşcat, cu diametrul de 1-6(10) mm; pe vreme umedă are aspect mucilaginos Lamelele: adnate; serate, scurt divizate la margini, iniţial albicioase, crem sau gălbui, mai târziu galben-roşiatice Piciorul: uneori mai mult sau mai puţin curbat, fibros, iniţial plin, la maturitate fistulos, cu aspect catifelat, cu colorit galben-roşiatic la vârf şi brun-închis la bază; are înălţimea de 4-9 cm şi grosimea de 3-10 mm Fructificaţie: octombrie-aprilie; este una dintre primele specii care apar primăvara şi, în acelaşi timp, una dintre ultimele specii care fructifică în perioada anotimpului rece; poate rezista temperaturilor foarte scăzute ale iernii, chiar să îngheţe, iar în primăvară să-şi reia ciclul evolutiv Ecologie: saprofită; se dezvoltă în buchete, la umbra arborilor din păduri, pe buşteni în descompunere sau pe trunchiuri vii, pe lemn de foioase şi mai rar pe lemn de conifere; cel mai adesea, poate fi întâlnită pe salcâm (Robinia pseudoacacia), tei (Tilia), ulm (Ulmus), plop (Populus), salcie (Salix), nuc (Juglans) Ecologie: saprofită; se dezvoltă în buchete, la umbra arborilor din păduri, pe buşteni, cioate sau trunchiuri vii, pe lemn de foioase şi mai rar pe lemn de conifere; cel mai des poate fi întâlnită pe salcâm - Robinia pseudoacacia, tei - Tilia, ulm - Ulmus, salcie - Salix, plop - Populus, nuc - Juglans Specii similare: • Hypholoma fasciculare, care are resturi de văl pe marginea pălăriei, iar lamelele au nuanţe verzui Importanţă: - este o specie cultivată în Orientul Îndepărtat încă din anul 800 î.Hr., pentru proprietăţile sale anticancerigene, iar în scop gastronomic, pentru efectul său tonic asupra organismului uman - cercetările au stabilit că varietăţile cultivate într-o serie de ţări din Asia (China, Japonia, Coreea de sud) conţin o serie de compuşi bioactivi cu proprietăţi medicinale (antivirale, antitumorale, antioxidante, imunomodulatorii, trombolitice, antibacteriene, fibrinolitice, antifungice) Comestibilitate: se consumă doar pălăria, după îndepărtarea cuticulei; carnea este moale, elastică, cu colorit gălbui

  Referinţe:

●	Borhani A., Badalyan S. M., Garibyan N. N., Mosazadeh S. A., Yasari E. (2011). Flammulina Velutipes (Curt.: Fr.) Singer: An Edible Mushroom in Northern Forest of Iran and its Antagonistic Activity Against Selected Plant Pathogenic Fungi. International Journal of Biology 3(2): 162-167
●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 43-45
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 88
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 158
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 145
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 129
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 347
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 123-124
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 281
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 186
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sławińska A., Radzki W., Kalbarczyk J. (2013). Antioxidant activities and polyphenolics content of Flammulina velutipes mushroom extracts. Herba Polonica 59(3): 26-35

Plicaturopsis crispa

Comestibilitate: necomestibilă

Amylocorticiaceae

Bazidiocarpul: are formă de scoică, cu aspect de piele, moale, de 1-2 cm lungime; inițial acoperit cu peri albicioşi; are culoarea galben-roşcată la început, brun- roşcată mai târziu, cu marginea albă Lamelele: foarte rare, neregulate, dihotomice, încreţite, de culoare albicioasă până la alb-cenuşie Piciorul: bazidiocarpul este sesil Fructificaţie: mai-noiembrie Ecologie: creşte în grupuri foarte numeroase, pe ramuri căzute de foioase aflate în putrefacţie (în special pe fag - Fagus)

  Referinţe:

●	Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 165
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 117
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 110

Dacrymyces stillatus

Necomestibilă

Dacrymycetaceae

Bazidiocarpul: are aspect gelatinos, globulos la început, ulterior uşor aplatizat, cu diametrul de 2-5 mm şi înălţimea de până la 4 mm; are colorit variabil, galben-auriu, iniţial şi pe vreme umedă portocaliu, brun-ruginiu la maturitate şi pe vreme uscată Piciorul: este scurt Fructificaţie: tot timpul anului; fructifică ori de câte ori umiditatea este ridicată, fiind una dintre primele specii de ciuperci care apare după ploaie Ecologie: saprofită; se dezvoltă în grupuri numeroase, care adesea includ bazidiocarpi uniţi între ei, pe lemn putred de conifere (molid - Picea abies), mai rar pe foioase; este o specie care preferă trunchiurile şi ramurile aflate într-o stare avansată de descompunere Specii similare: • Tremella mesenterica, care are corpurile de fructificaţie mult mai mari, lobate şi răsucite

Referinţe:
●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 80

Trametes suaveolens

Bazidiocarpul: semicircular, convex, de formă triunghiulară în zona de fixare pe substrat; neted pe suprafaţa superioară, tomentos până la glabru, bombat, la început cu colorit alb- cenuşiu, albicios, devenind cu timpul crem- gălbui; are lungimea de 3-12 cm, lăţimea de 2-8 cm şi înălţimea de 2-4 cm Piciorul: bazidiocarpul este sesil Trama: de culoare albă, moale, suberoasă, are miros de anason (mai puternic şi mai pregnant la exemplarele tinere); tuburile cu lungimea de 5-20 mm, sunt iniţial albe, mai târziu palid-gălbui, ocru-cenuşii, brun-ocru; porii circulari, 1-3 pe mm, sunt gri deschis Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită, parazită; se dezvoltă în grupuri, imbricat, pe trunchiuri moarte de foioase (îndeosebi pe cele de salcie - Salix, plop - Populus, ulm - Ulmus, mălin - Padus avium); rareori poate fi văzută crescând pe buşteni de pin - Pinus; este o ciupercă ce atacă inima lemnului, producând un putregai alb Dăunători: adulţi ai unor specii de coleoptere (Ciidae) au fost observaţi vizitând sporocarpii

  Referinţe:

●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 42
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 136
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Schigel D. P. (2011). Polypore-beetle associations in Finland. Annales Zoologici Fennici 48: 319-348
●	Spaulding P. (1961). Foreign Diseases of Forest Trees of the World: An Annotated List. Agriculture Handbook no.197. U.S. Department of Agriculture: 257
●	Uzun Y., Keleş A., Demirel K. (2006). Contributions to the macrofungi flora of Gümüşhane Province. Turkish Journal of Botany 30: 39-46